De ce?

0

“De ce?” este o întrebare necesară zi de zi unei bune funcționări mentale, o gimnastică intelectuală aplicată atât lucrurilor de bază cât și celor din vârful piramidei existențiale.

Totodată, Dece este marca înregistrată a unei asociații nonprofit (A.N.P. NetWorks) care, printr-o activitate neîntreruptă de peste 10 ani ajută oamenii din Șiria (Arad) să își recapete puterea de muncă, demnitatea și controlul asupra propriei vieți.

Povestea a început prin 2009, într-o comunitate de familii rome împovărate de sărăcie, cu nimic mai mult decât un ghem de lână și niște andrele, din care au răsărit primele căciuli produse manual. Căciuli care s-au vândut și se vând încă, oferind locuri de muncă reale și venituri concrete. Activitatea comercială principală este acum crearea de accesorii și articole vestimentare de calitate, în serie mică, realizate manual de către beneficiarii programului. Este și aspectul prin care i-am remarcat inițial, fără să bănuiesc cine sunt producătorii acelor lucruri moderne și de calitate (Dececlothing.com).

Ulterior, am purtat o conversație cu Andreas Samuelsson, unul dintre cei patru voluntari principali care se ocupă de design, realizare, promovare, doar pentru a mă trezi la capătul unei descoperiri uimitoare. De la copii, care sunt ajutați să aprecieze valoarea studiilor, până la adulți, care sunt motivați să facă ceva prin propriile puteri pentru a-și asigura existența, NetWorks se ocupă de peste 100 de familii din satul Șiria, jud. Arad. Scânteia a pornit de la Lee Saville, un avocat englez, care a fondat organizația după ce a văzut câte familii trăiesc în sărăcie și în dezaprobarea celorlalți, fără repere după care să se ghideze într-o societate afectată de prejudecăți.

Membrii acesteia consideră că problema sărăciei poate fi abordată eficient doar de o rețea de oameni împuterniciți să se ajute și să ajute mai departe. Ei aleg să dea o șansă reală persoanelor defavorizate, în loc să perpetueze gândirea conform cărora “sunt săraci pentru că nu vor să muncească”, idee care îi face adesea să se și comporte conform așteptărilor.

Concret, oamenilor li se oferă ajutor în situații de criză (lipsa unei locuințe sau a unor condiții existențiale minime), motivarea de a se întreține singuri (prin plantarea și întreținerea unei grădini de legume, săparea unei fântâni etc), prin programe educative pentru cei mici și totodată prin crearea unor locuri de muncă stabile. Copiii sunt îndemnați să frecventeze școala, sunt încurajați și recompensați. Cu toții sunt învățați să deprindă noi cunoștințe practice și cu rezultate concrete. Este prezentă încurajarea de a crește pe toate nivelurile.

Tot de la Andreas am aflat că valorile pe care se desfășoară activitățile acestei organizații  sunt profund umane, inspirate din exemplul biblic: “să fim pescari de oameni, în sensul în care Iisus Hristos ne-a cerut să fim”. Un alt ecou al acestei credințe se găsește și în gândirea orientală care îndemna să ajuți pe cineva învățându-l să pescuiască, în loc să îi oferi direct peștele.

Nevoie de ajutor avem cu toții, în diferite momente ale vieții, în diferite aspecte ale existenței, fie ele materiale, afective sau spirituale. Însă în loc de a oferi oamenilor donații sau pomeni, ceea ce îi plasează într-o poziție pasivă, de beneficiari ai unui ajutor adesea ocazional și imprevizibil, Networks le oferă ocazia de a face ceva practic în schimbul lucrurilor și serviciilor de care au nevoie pentru un trai decent și demn. Încrederea în sine, puterea personală și valoarea umană sunt astfel restabilite.

Ceea ce mi se pare cu adevărat altfel în cazul acestui ONG e felul în care oamenii sunt ghidați spre activități capabile să le schimbe percepția asupra vieții și, în final, spre decizia de a-și lua soarta în propriile mâini. Pentru că, așa cum am aflat, este vorba de mult mai mult decât de căciuli trendy, portofele de piele, chiar mai mult decât joburi stabile și note bune la școală. E vorba de dorința de a susține oamenii să își atingă cel mai înalt nivel posibil de dezvoltare.

Cred că totul este posibil dacă se pornește de la calitatea oamenilor implicați, cei care se pun zilnic la dispoziția semenilor lor cu real interes și înțelegere pentru suferințele prin care trec. Iar asta nu se poate decât cu credință, cu iubire de oameni, cu poduri întinse de la o inimă la alta.

Închei cu speranța că fiecare dintre noi, pus în situația de a-și întâlni semenii în suferință, să fie inspirat să evite un răspuns tras la indigo (cel mai adesea “NU!”) și să înceapă mai degrabă cu o întrebare: De ce nu…?

About Author

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.