Cum stă treaba cu mișcarea Slow Food?

0

Mă gândeam zilele trecute, în timp ce mestecam niște produse de panificație în drum spre lucru, că tare mi-ar plăcea să mănânc un mic dejun adevărat. Din ăla cu ouă, brânză, roșii și ardei, niște pâine prăjită, gem de casă sau clătite pufoase. Se întâmplă foarte rar să ajung să-mi permit măcar un bol de cereale sau un iaurt. Ce s-a întâmplat? Parcă anii trecuți aveam mai mult timp să stau să-mi savurez cafeaua și masa matinală (ce-i drept, nu aveam un job, facultate și responsabilitățile aferente). Cred totuși că toată oboseala, stresul cotidian, deadline-urile și atribuțiile ce vin la pachet sunt o cauză în proasta alimentație, pe care, de altfel, mi-o asum.

Vreau să cred că nu e o scuză faptul că viețile noastre, în general, se derulează cu o viteză mult mai accelerată decât o făceau înainte. Însă, din păcate, este. Gândește-te cât ai pauza de masă într-o zi de 8 ore de lucru. Jumătate de oră? Poate o oră, maxim? Și unde mergi să îți iei masa de prânz? Ajungi acasă în timpul acela scurt? Dacă nu stai foarte aproape de serviciu, cel mai probabil, nu. Ai cum să-ți iei tot prânzul la pachet? Supa caldă și mâncarea gătită au loc la tine în geantă? Mă cam îndoiesc. Ca atare, ce îți rămâne de făcut? Să dai fuga la restaurantele de tip fast-food (chiar dacă nu vor să se numească așa) de lângă birou, pentru a-ți cumpăra un sandwich, o felie de pizza sau ceva de ronțăit ca să-ți mai rămână timp să bei și o gură de cafea iar apoi să te grăbești înapoi în birou.

miscarea slow food

Ideea de slow food a apărut ca o reacție la tot ce înseamnă fast food. Și spun asta pentru că termenul de fast food nu se referă doar la lanțurile consacrate pe care le știm cu toții, ci la absolut tot ceea ce se poate mânca pe fugă – da, da, sandwich-ul ăla care ți se pare super sănătos tot în categoria asta se încadrează. Organizația care a inițiat acest trend a apărut în Italia, la sfârșitul anilor ’80 și în scurt timp a ajuns o mișcare la nivel global. Promovarea bucătăriei tradiționale, din toate punctele de vedere, a fost apreciată pozitiv prin încurajarea fermierilor și a produselor bio, a agriculturii și a business-urilor locale. Mai mult decât atât, este un semnal de alarmă la tot chaos-ul cotidian, la programul de lucru și, implicit, la stresul ce derivă din acestea, la volumul de muncă și la lipsa empatiei sau, poate, a luării în calcul a factorului uman în tot ceea ce se întâmplă. Se vrea o muncă bine făcută și care să fie gata, dacă se poate, ieri. Oamenii lucrează la foc automat, robotizat și fără prea multă inspirație. Da, spun inspirație și când mă refer la domeniile tehnice, pentru că starea de spirit afectează, chiar dacă nu conștient, calitatea muncii. Este calitatea la fel de bună atunci când cantitatea depășește limitele normale umane?

miscarea slow food

Mi se pare că acest concept de „slow” nu este benefic doar din punct de vedere al sănătății fizice, ci și al celei mentale. Calitatea mâncării are un cuvânt de spus în prestația și activitatea noastră zilnică. Energia ne-o luăm din sutele de cafele consumate, batoanele de diferite genuri sau, mai rău, din energizantele care abundă în zahăr și chimicale, fiindcă ni se pare că numai așa mai putem face față. De câte ori nu ai ales să iei masa la birou ca să mai salvezi niște timp și să mai dai niște mail-uri sau telefoane? De câte ori nu ai sărit complet peste ea pentru că nu mai aveai când să-ți programezi întâlniri? Prima oara te enervează, a doua oară te oftici iar a treia oară ți se pare că asta-i viața. Și apoi, te obișnuiești. Și aici este exact problema. Obișnuința, bat-o vina! Nu i te opui, nu o critici și nici nu o mai schimbi. Iar când vezi că toată lumea în jurul tău se conformează, parcă nu mai e așa de rău. Și răul tocmai de acolo vine: dintr-o treabă colectivă.

Tot legat de factorul uman, menționat mai sus, este factorul interuman și anume, relațiile. Încă din cele mai vechi timpuri, a sta la masă reprezenta o activitate care avea rolul de-a uni. De la masa în familie care, din păcate, în zilele de azi a devenit istorie sau în cele mai fericite cazuri o masă de duminică, până la petrecerile cu mese întinse, fie cu prieteni, sau apropiați, fie în scop de afaceri; aparent oamenii după ce mănâncă și beau bine sunt mai deschiși la discuții și colaborări. Asta spune multe, nu? A-ți lua timp pentru aceste relații, personale sau profesionale, reprezintă o investiție cât se poate de profitabilă, problema este că de obicei aceste lucruri se întâmplă foarte rar. Și da, cred că dacă oamenii și-ar face timp să ia masa împreună în timpul serviciului, conexiunea dintre ei, comunicarea și cooperarea ar fi și ele net superioare.

miscarea slow food

Într-o altă ordine de idei, tendința noastră de-a cumpăra totul de-a gata, adică tot ceea ce vine într-un ambalaj, vine tot din comoditate și lipsa timpului. Mai ales în orașele mari, unde nu ai fermieri care să se ocupe de creșterea produselor organice, oamenii se aprovizionează din supermarket-uri. În loc să cumperi roșiile din grădina lui Ion, ai să le cumperi odată cu șamponul, pasta de dinți și ghiveciul de flori dintr-un singur loc. E mai practic și mai comod, e de înțeles, însă nu atât de comod îi este și corpului tău, care se chinuie să își extragă chestiile bune din aceste produse stropite, injectate și conservate. Pe de altă parte, trendul „bio” care pare să ia avânt de ceva vreme încoace este cumva destinat celor care își permit să dea mai mulți bani pe aceste „mofturi”. Sau cam asta este percepția omului de rând dintr-o societate ca a noastră. Greșită sau nu, până nu o să se găsească o modalitate de-a educa și a face conștientă societatea de faptul că alimentația este unul dintre cele mai importante lucruri în viață, nici nu o să vedem vreo schimbare în mentalitate și comportament.

miscarea slow food

Mișcarea nu a apărut doar la mâncare, ci din ce în ce mai multe domenii au o variantă „SLOW”. De la artă și turism, la stilul de viață, producție și tehnologie, se vrea o abordare mai simplă, mai lină care să atragă atenția asupra faptului că viața nu e o cursă de formula 1, ci o călătorie complexă, în care graba are și ea un rol, însă nu atât de important. Stop! Opreșe-te! Ai răbdare, că supa e fierbinte și e bine să o lași să se răcească un pic, că altfel riști să te arzi, și nu îi face bine nici danturii, nici stomacului.

text: Ștefana Macovei

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply


*