Când va merge Aradul (ca) pe roate

0

Apropierea zilelor de 1 mai, 1 iunie dar și a mini-vacanțelor aferente reprezintă un bun prilej de a face o excursie în natură; toată lumea s-a săturat de vremea rece și posomorâtă din cauza căreia ne baricadăm în apartamente, cafenele sau cluburi. Fiind vorba de temperaturi mai ridicate și intemperii mai reduse, se ivește și probabilitatea realizării excursiei cu ajutorul bicicletei. În special dacă locuiești în municipiul Arad și îți face cu ochiul o locație pitorească din județ.

Din păcate călătoria, fie ea și fictivă, se oprește aici pentru că posibilitatea unei astfel de excursii se reduce drastic. Pentru o persoană care nu este obișnuită cu biciclitul în oraș sau în competiții sportive, adică într-un trafic intens, deplasarea cu acest mod de transport depinde de o infrastructură și un comportament rutier care oferă siguranță. Chiar dacă doar pentru o scurtă călătorie până într-o locație cu iarbă verde și aer curat.

Undeva în nord-vestul Ungariei există o pistă de bicicletă ce te duce până în Austria. Excursia dintr-un parc natural într-o stațiune pe unul din malurile lacului Neusiedler, trecând prin câteva mici localități, se face în condiții destul de sigure pentru persoane care nu sunt neapărat familiarizate cu Turul Franței la Ciclism. Ce au vecinii noștri și nu avem noi? Sigur, zona Schengen ajută în acest caz, dar prioritară este disponibilitatea de a crea infrastructura necesară unor astfel de trasee.

Cu toate că nu suntem la nivelul locuitorilor din Olanda sau Danemarca, cunoscute la nivel global pentru politicile prietenoase cicliștilor, mersul pe bicicletă în România începe să prindă valențele unei mișcări de masă. Poți vedea asta cu ochiul liber ațintit pe Eurosport care difuzează de o vreme mai toate competițiile de ciclism (din Europa, din America, din Asia și din Orientul Mijlociu), lucru neîntâlnit în urmă cu câțiva ani, când doar Turul Franței putea să surclaseze un meci de Bundesliga în weekend. Audiențele le-au arătat că este o opțiune comercială viabilă.

Modă trecătoare sau schimbarea paradigmei?

Unii zic că ar fi doar o modă, că nu ar mege lumea pe bicicletă dacă nu ar fi „cool” și nu te-ai asocia cu imaginea celor care vor mai puțină viteză și mai mult aer curat (preponderent mediul urban). Alții spun că e mai ușor să meargă cu bicicleta decât cu autobuzul și oricum e mai ieftin că nu plătești decât pedalatul în formă de calorii (preponderent mediul rural). Între aceste două mari categorii se află o multitudine de idei și concepte care încearcă să definească relația dintre om – mașină – natură, bicicleta fiind unul dintre mijloacele de compromis, în care nu alegem extremele ci mai degrabă centrul sau moderația.

Dacă stăm să analizăm, mersul pe bicicletă reprezintă o formă anti modernistă în sensul clasic. O formă de deplasare antagonică vitezei, contrară ușurării muncii fizice survenite din motorizarea promisă de automobil. Când te deplasezi cu bicicleta „renunți” și la siguranța în trafic pe care o mașină ți-o oferă… Siguranță față de ce? Ați văzut un accident între 2 bicicliști? Sau o ceartă cu amenințări și răngi de metal fluturate în aer pentru că un biciclist i-a tăiat calea altuia ori că „i-a furat” locul de parcare? Siguranța este desigur, față de alte automobile. Aici se află și neajunsul mersului pe bicicletă, în special în România: te simți în siguranță când mergi pe bicicletă?

André Gorz a identificati faptul că „cu cât mai multe șosele sunt deschise circulației, cu atât mai mult vor fi umplute de mașini și cu atât mai paralizantă va fi congestionarea circulației urbane. Atât timp cât există orașe, problema rămâne fără soluție. Indiferent de cât de lată și rapidă este o șosea, viteza la care vehiculele ies de pe ea ca să intre în oraș nu poate fi mai mare de viteza medie pe străzile din oraș. (…) Este imposibil să conduci cu o viteză medie mai mare de 20 de kilometri la oră pe rețeaua încâlcită de străzi, căi și bulevarde caracteristică orașelor tradiționale.” Și atunci pare logic să preferi o metodă similară în eficiență, în acest caz viteză de deplasare, care poate fi bicicleta.

Sigur, atunci când starea de sănătate permite o astfel de deplasare. În rest, transportul public în comun ar trebui să preia sarcina. Ministrul Mediului din Germania, Barbara Hendricks, a declarat pe 12 aprilie la Berlin că nu vede mașinile autonome ca o soluție viabilă pentru viitor și nicidecum o rezolvare a problemei mobilității vârstnicilor. Discuția se poartă în jurul faptului că cetățenii acestei țări preferă să reducă circulația mașinilor personale și să promoveze metode alternative de deplasare (Hamburg fiind un exemplu de avangardă care își propune să elimine complet circulația automobilelor în oraș până în 2030). Ce merită luat în considerare din această dezbatere este observația lui Harry Lehmann, reprezentant al Agenției Federale de Mediu: conștientizarea se află întotdeauna înaintea comportamentului real. Gorz pare să completeze: „Automobilul este exemplul paradoxal al unui obiect de lux care se devalorizează odată cu propria sa răspândire. Însă această devalorizare practică nu a fost deocamdată urmată de o devalorizare ideologică.

La noi în țară, fie că ești în București sau în Cluj-Napoca, în Timișoara sau în Arad, mersul pe bicicletă nu este considerat un mod de deplasare alternativ viabil, ci mai degrabă un moft. Autoritățile din aceste orașe au trasat niște marcaje pe străzi sau trotuare care pot fi considerate orice altceva numai piste pentru bicicliști nu (comparația cu prevederile din Codul Rutier îți arată clar asta). Oarecum este normal să nu ofere mai mult unui segment din populație care nu reprezintă foarte mult din întreaga masă de cetățeni, mai ales că ar însemna să reducă din aparentul confort al segmentului tot mai numeros al automobiliștilor. Diferența este de viziune. Dacă acum așa stă situația, pe termen lung există indicii înspre o creștere a dispoziției pentru mersul cu bicicleta, în special în mediul urban. Oamenii încep să conștientizeze beneficiile și avantajele acestui mod de deplasare.

Norocul tuturor este că nu poți clasifica oamenii numai în funcție de o singură caracteristică. Cei care se plimbă cu bicicleta pot fi automobiliști și invers. Poate că cerințele pentru infrastructură de ciclism au scăzut odată cu trasarea unor marcaje pe șosea, dar acum accentul se pune pe calitatea infrastructurii. Și pe încurajarea acestui mod de deplasare. Sunt marșuri și plimbări tematice cu bicicleta (ex: SkirtBike) care fac oamenii să se simtă parte a unui scop mai mare. Sigur că poată să îți placă să mergi cu bicicleta pentru că numai așa poți simți vântul în păr, sau interacționa ocular cu musculițele din contrasens. Dar când capătă o semnificație mai mare decât un individ, mersul cu bicicleta se poate transforma dintr-o mișcare de după masă într-o formă care mișcă masele. Și atunci sensibilitățile autorităților față de bicicliști, în materie de infrastructură adecvată dar și reglementări legislative, se vor schimba în bine. La fel ca la Eurosport.

Text: Mihnea Iuga
foto: Sever David

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply

*