Confesiunile unei shopaholice fără stil

0

La cât de mult îmi plac cumpărăturile de haine şi cosmetice în acest moment din viaţa mea, ai zice că m-am născut cu cardul de credit în mână şi că nu a existat o perioadă când mă îmbrăcam cu blugii vechi ai fratelui meu mai mare fără să îmi pese dacă arătau bine sau nu (desigur că nu arătau bine, erau totuşi blugii fratelui meu mai mare!). Până la vârsta de 14 ani lucrurile au fost simple, tot ce conta era confortul, nu şi imaginea. Până într-o zi când mi-a “căzut” privirea pe o bluză oribilă roşie, din tricot, cu blăniţă la gât care la vremea respectivă mi s-a părut cea mai fantastică descoperire din istoria fashion-ului! Când i-am cerut bani tatălui meu să-mi pot cumpăra bluza respectivă, parcă am văzut o luminiţă stingându-se în ochii lui… prevăzând ce avea să urmeze. A fost prima crăpătură în barajul ce ţinea departe inundaţia achiziţiilor de tot felul de obiecte vestimentare fără sens şi nepotrivite, majoritatea urmând să fie purtate cel mult o singură dată (fustiţe roz, pălării din denim şi alte minunăţii asemănătoare).

Îmi plăcea să cumpăr… ce nu ştiam însă, era CE să cumpăr. Cumpăram impulsiv şi fără să mă gândesc la ce aveam acasă, în dulap. Aşa am ajuns la o impresionantă colecţie de haine şi accesorii care nu urmau nici o regulă de stil sau bun gust. Parte din vină nu era doar a cumpărăturilor impulsive, dar şi faptul că nu am stat niciodată să mă gândesc la ce haine mă fac să mă simt bine când le îmbrac. Ce stil mă reprezenta, în ce haine mă simţeam ca fiind EU când le îmbrăcam. Mai degrabă mă uităm la fetele din jurul meu şi încercam să mă identific cu stilul lor. Vedeam o tipă foarte feminină, îmbrăcată într-o rochie cu croi clasic, purtând pantofi cu toc înalt şi parcă aş fi vrut şi eu să mă îmbrac la fel. Şi uite aşa îşi făcea apariţia în dulap o nouă rochie ce avea să fie purtată o dată, maxim de două ori pentru că, până la urmă, nu m-am simţit niciodată bine în fuste şi rochii, am preferat mereu pantalonii- blugii în mod special.

Lipsa de încredere în exprimarea gusturilor personale plus nevoia de apartenenţă au facilitat pentru mine copierea stilului altor persoane, fără a mă ocupa de descoperirea şi dezvoltarea stilului personal. La toate astea s-a mai adăugat şi tendinţa mea de a fi o veritabilă “horder”. Astfel, m-am trezit pe la 20 şi un pic de ani că încă mai aveam în dulap haine din clasa a 9-a, sau haine perfect noi, cu eticheta pe ele, care nu apucasem să le port deoarece se “pierduseră” în dulap. În schimb, culmea, cu sute de piese în dulap, eu purtam aceleaşi câteva haine pe care făceam obsesie câteva luni de zile. Devenise prea obositor să mai caut ceva care să-mi placă să port- implicit, devenise prea obositor să mă mai ocup de propriul stil. “Long story short”, treaba cu dulapul prea plin s-a încheiat când cea mai bună prietenă a decis că a venit momentul să se “înfigă” în colecţia mea de haine şi accesorii şi să mă oblige să donez cam două treimi din ele. Chiar şi în prezent mă urmăreşte cu ochi de vultur, nu cumva să trec peste limita impusă de ea!

În privinţa cumpărăturilor fără limită, după o introspecţie în detaliu, analizând tot ce fac şi cum fac, mi-am dat seama că sufăr de “shopaholicism” şi că nu este un comportament sănătos; astfel, am decis că era nevoie să devin mai conştientă de alegerile mele înainte de a le face! În prezent, înainte de a cumpăra orice, prima întrebare pe care mi-o pun mereu este: chiar am nevoie de lucrul ăsta? Poate fi o zi de răsfăţ şi să cumpăr un lucru fără să am cu adevărat nevoie de el, important este că asta nu se întâmpla în fiecare zi şi că sunt conştientă de alegerea mea şi motivul ei!

În ce priveşte stilul, mi-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate pe cât par… până ajungi în magazin şi vrei să cumperi ceva! De aceea, consider că cel mai bine este să alegi, în primul rând, ceva în care să te simţi confortabil şi care să-ţi placă să porţi. În al doilea rând, acel ceva trebuie să îţi stea şi bine, iar aici intervine ajutorul unei prietene care să te însoţească la cabina de probă… preferabil o prietenă care are cât de cât un ochi format pentru culori, forme şi texturi. În al treilea rând, dacă nu ai de gând să cumperi o ţinută completă, înainte de a investi într-o bluză sau o pereche de pantofi, gândeşte-te dacă ai acasă ceva ce s-ar potrivi cu noua ta achiziţie. Altfel rişti, ca şi mine, să ai un munte de piese vestimentare pe care nu le poţi purta pentru că nu se potrivesc între ele.

Recunosc totuşi că cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o legat de stilul personal este că el nu poate fi cumpărat şi nu stă în hainele pe care le porţi, ci în atitudine şi personalitate!

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply

*