Blogging: cum și de ce?

4

Am ajuns într-un moment al existenţei noastre în care ne petrecem o mare parte din timp în spaţiul virtual. Cu siguranţă fiecare dintre noi a cochetat măcar o dată cu ideea de a avea un mic blog unde să ne împărtăşim experienţele sau cel puţin avem un blogger pe care îl urmărim cu interes. Noi am trecut dincolo de ecranul calculatorului şi i-am adus în lumina reflectoarelor pe câţiva dintre împătimiţii blogosferei … oameni ai poveştilor care au fost de acord să ne spună câte ceva despre ei şi despre experienţa de a fi blogger.

Andreea Ursu-Lișteveanu

andreea ursu-listeveanu

Au trecut deja 7 ani și jumătate de când aproape zilnic îmi aștern gândurile, impresiile, trăirile și experiențele personale pe tomatacuscufita.com. Ceea ce a pornit din plictiseală, dintr-un exercițiu de scriere a ajuns să fie parte constantă din viața mea. Chiar dacă s-a mai stins din entuziasmul de la început, nu trece lună fără ca blogul să nu-mi demonstreze că fără el, din viața mea ar lipsi multe lucruri.

Încă de la început, am avut de câștigat numai lucruri frumoase prin intermediul lui. Și aici nu mă refer la bani, ei au început să vină mult mai târziu. Au venit oameni, au venit experiențe, au venit colaborări și au venit surprize. Dacă e să aleg cel mai important lucru cu care m-am îmbogățit, fără nici o îndoială că oamenii sunt cel mai de preț cadou pe care l-am primit de la blog. Oameni din toată țara, chiar și din alte țări, cu care mă întâlnesc în călătoriile mele, oameni pe care mi i-au adus textele pe care le-am scris. Și pentru asta sunt cel mai recunoscătoare. Apoi sunt o grămadă de experiențe, accesul în spatele ușilor care fără blog mi-ar fi rămas închise, colaborări cu branduri cunoscute, cu instituții cunoscute, întâlnirea unor oameni pe care n-aș fi visat vreodată că-i pot întâlni dacă n-aș fi avut acest instrument la îndemână. Concerte, cărți, spectacole de teatru, festivaluri, tururi turistice sunt doar câteva „bunătăți” cu care m-a tratat statutul de blogger.

Nu-mi place să vorbesc despre bani când vorbesc despre blogging, pentru că foarte mulți ar porni pe drumul ăsta doar din dorința de a câștiga. Nici prin cap nu mi-a trecut pe 5 mai 2007 că acel colțisor de net îmi va plăti vreodată vreo excursie sau mă va duce în locurile în care m-a dus. Am pornit scriind despre cum mi s-a furat bicicleta din fața CEC-ului, despre cât de mult iubea mama mea plantele și despre cum mă „luptam” în fiecare dimineață cu tatăl meu pentru baie. Nu m-am gândit că peste câțiva ani voi colabora cu branduri internaționale de cosmetice, de telefonie mobilă, de bere, de mașini, cu bănci sau lanțuri de magazine. N-am făcut din asta un scop și nu sfătuiesc pe nimeni să se apuce de un blog cu ideea asta în minte. M-am apucat de scris din dragoste pentru scris, să-mi dovedesc că pot, să văd dacă pot. Mă uit înapoi la texte mai vechi și când le recitesc pe unele dintre ele îmi vine să mă iau cu mâinile de cap. Dar în același timp mă bucur că se vede o evoluție, mă bucur să văd că ideile sunt mai organizate, posturile sunt mai structurate, subiectele sunt alese mai atent.

Blogosfera românească nu-i cel mai vesel loc de pe internet, însă depinde de fiecare cu ce fel de oameni se înconjoară și ce intenții are cu blogul pe care scrie. Sunt bucuroasă că mi-am atins scopul de a avea exact cititorii pe care mi i-am dorit.

Cristian China-Birta

cristian china birta

Pentru mine, a fi blogger înseamnă să fiu eu însumi.

În 2006, căutam pe net tehnici noi de scriere a discursului politic. Lucram în marketing politic atunci şi îmi plăcea să fiu la zi cu meseria, ca să zic aşa. Am dat peste site-ul unuia (era blog, dar nu făceam diferenţa atunci) care scria foarte natural şi total altfel decât citisem eu prin manualele şi cărţile de specialitate. Şi mi-a plăcut foarte tare! Abia apoi am văzut că era blog. Şi am început să caut bloguri din zona asta. Şi am găsit. Multe. Şi mi-au plăcut.

Apoi, după ceva vreme, am zis că nu ar fi rău să analizez eu toată chestiunea cu bloggingul, pentru că s-ar putea să îmi placă foarte tare. Şi m-am apucat de research. Temeinic. După ce am înţeles eu cam cum stă treaba, mi-am dat seama că este ceva ce mi se potriveşte şi că aş putea face asta for living. Ceea ce, după cum se vede, chiar am făcut.

Ironia face să nu mai ştiu cine este cel care, fără să vrea şi fără să ştie că eu exist, mi-a schimbat viaţa. Pentru că nu îmi mai aduc aminte cum îl chema pe cel al cărui blog mi-a deschis ochii înspre această lume. Dacă ar fi să arăt cu degetul spre un regret pe care îl am ca blogger, acesta este că nu ştiu cui să îi spun un sincer „mulţumesc”…

Am început bloggingul în 2007. Cu un blog de marketing politic. Pentru că la aşa ceva mă pricepeam atunci. Mi-am făcut rodajul cu el şi, în octombrie 2007, am dat drumul blogului chinezu.wordpress.com. Aşa a început totul.

Ştiam de pe atunci că, pentru a avea succes, trebuie să îmi construiesc un brand puternic. Şi am ales brandul chinezu pentru că 1. aşa îmi spuneau toţi cei apropiaţi, aşa că era ceva natural pentru mine 2. era mult mai uşor să construiesc un brand pe temelia asta decât pe numele meu Cristian China-Birta.

Vreau să înţeleagă toată lumea că evoluţia mea de la un blogger anonim la bloggerul celebru care sunt acum (mi-e străină falsa modestie la modul absolut) nu a fost ceva întâmplător. Ci a fost multă muncă. Şi multă investiţie. Şi mult calcul.

Am pornit la drum cu o mini-strategie de business. Scrisă nu pe 435 pagini, ci pe o jumătate de A4. Pentru că ştiam de atunci că ceea ce voi face eu cu blogul va fi business. Doar că atunci nu am bănuit (a se citi „nu aveam nici cea mai mică idee”) că voi ajunge să construiesc prea-frumoasa Kooperativa.ro şi că voi face atât de multe în domeniul acesta. Dar, bref, pornirea a fost făcută calculat, bugetat, asumat.

În primii doi ani de blogging nu am făcut nici un ban. Doar am investit. Şi bani (teme de blog, bilete la evenimente – pentru networking, cursuri) și timp (asta este „moneda” cea mai folosită în social media) și răbdare și încăpăţânare. Două atribute fără de care nu ai nici o şansă să reuşeşti. Nici în blogging, nici în altceva.

Acum, multă lume mă întreabă cum să facă bani din blogging. Le răspund, invariabil: nu faci bani cu blogul, ci cu businessul pe care îl construieşti în jurul blogului. Aici, din păcate, filmul multora se rupe. Pentru că abia când te pui în mind-setul de business reuşeşti să obţii constant beneficii din blogging şi să trăieşti din ceea ce faci. De aceea sunt puţini bloggeri în România care trăiesc doar din asta. Dar sunt suficienţi pentru ca bloggingul să fie o piaţă atractivă pentru branduri şi pentru a se întâmpla lucruri frumoase.

Am cea mai frumoasă meserie din lume. Asta spun mereu. Pentru că, pentru mine, a fi blogger înseamnă să fiu eu însumi. Iar asta, stimabililor, este cu adevărat cea mai frumoasă meserie din lume.

Oana Kovacs

oana kovacs

De ce am început să scriu? Cred că din mai mult motive: citeam (și încă citesc) foarte mult și îmi trebuia un loc unde să-mi adun ideile, să-mi spun frustrările și să povestesc despre pasiunile mele. Și așa m-am apucat de blog, în glumă, nu credeam că o să dureze obiceiul de a scrie online, de asta numele inițial ales pentru el a fost extrem de ”inspirat și serios” – Locul în care îmi vărs inepțiile. Între timp m-am împrietenenit cu alți bloggeri, mi-am luat domeniu propriu și am început să lucrez ca și copywriter, ba chiar unul din joburi mi l-am găsit datorită Andreei (Tomata) și Ancăi (Bloodie). Au venit și colaborările și… nu m-am mai lăsat de scris. Nu cred că o să scriu pe blog până la pensie, dar în viitorul apropiat nu mă văd să renunț la el, iar la scris niciodată.

Înainte să mă apuc de blog, pe blogspot, nu știam nimic nici despre promovare, nici despre partea tehnică. În prezent aș zice că știu câte ceva despre promovare (lucrând și în comunicare), și tot aproape nimic despre cea tehnică, noroc că-s înconjurată de oameni faini și pricepuți care-mi dau tot timpul câte o mână de ajutor.

Dacă ar fi să o iau de la capăt cu altul, aș zice pas. E un volum mare de muncă în spatele blogului; în plus, îi dedic extrem de mult timp, dar mă și bucur enorm de tot ce mi-a adus – prieteni, ocazia de a participa la diverse evenimente și o mulțime de colaborări (cum e preferata mea, cea cu Teatrul Național Timișoara).

sursă foto: dollarphotoclub.com

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

4 Comments

  1. Pingback: Tomata în Altfel | Tomata cu Scufita

  2. Pingback: Am ajuns și-n revistă | Oana Kovacs

Leave A Reply


*