8 minute de filosofie cu Simona Neumann, despre Timișoara

0

TM2021_PHOTO1

Interviu pentru revista ALTFEL cu Simona Neumann, director executiv al Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană

Oraşul de pe Bega a câştigat titlul de Capitală Culturală Europeană a anului 2021, fapt ce ne bucură şi ne umple inimile de mândrie şi speranță că în sfârșit lucrurile se vor mișca în direcția bună. Este un titlu important, dar şi purtător de multă responsabilitate şi asumare, de care trebuie să fim cu toţii conştienţi. Omul din spatele acestui proiect este Simona Neumann. Noi am avut ocazia sa stăm de vorbă cu ea si iată ce am aflat.

  1. Ce reprezintă TM2021 pentru omul Simona Neumann? Ce v-a determinat să vă implicaţi în acest proiect?

Timișoara 2021 reprezintă pentru mine, personal, un proiect de viață, o provocare pe termen lung, lucrul cu oamenii din diverse domenii. Câștigarea titlului este, poate, cel mai important moment al orașului după Revoluția din 1989, datorită emulației pe care o creează în sânul comunității. Poate că aceaste cuvinte par foarte pretențioase, dar dacă ne gândim la ce înseamnă acest titlu pentru oraș pe termen lung, la șansa regândirii profilului său în contextul actual european, cu nesiguranța și temerile sale, dar și la bogăția și diversitatea culturilor ce populează bătrînul continent, atunci avem tot dreptul să fim ambițioși.

Înainte de a reveni la Timișoara am lucrat în diverse contexte internaționale și naționale, în proiecte complexe, în Washington DC – în cadrul Consiliului de Schimburi Academice Internaționale, în Florența – într-o companie de consultanță pentru proiecte europene, în București – la Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și la Comisia Europeană din Bruxelles – în cadrul unui amplu program de dezvoltare din partea de nord a Ciprului într-un context politic foarte sensibil, printre altele.

Am revenit la Timișoara pentru că am vrut să-mi dedic experiența internațională acestui amplu proiect al orașului și al regiunii. Intuiam miza și șansa, poate, a acestui secol, pentru ca Timișoara să se reinventeze și să devină lider regional prin forța culturii. Am fost onorată să accept postul cu foarte multă responsabilitate, pentru că trebuia să construiesc o echipă, să găsesc surse de finanțare, să obțin un sediu. Așteptările erau mari, Asociația având deja la acea oră peste 100 de membri nerăbdători să vadă rezultate imediate. Dacă aș fi știut ce mă așteaptă…

Dar am câștigat, Timișoara fiind selectată dintre cele 14 orașe candidate. Noile provocări sunt acum parcă și mai mari. De data aceasta concurăm cu noi înșine, cu ideile noastre, cu orgoliile, potențialul și minusurile noastre pentru a pune în aplicare ceea ce am visat să facem. Nu e un program obișnuit. E nevoie de initiativă, perseverență și curajul de a lua deciziile corecte în fiecare moment al construirii viitoarei capitale culturale. E nevoie de îndrăzneala de a risca și de a da mereu mai mult decât 100%. Totul în văzul publicului și cu participarea acestuia. Îmi place enorm ceea ce fac. Nici nu aș rezista altfel. Există în mine o motivație interioară care se hrănește din gândul că, într-un final, ceea ce va rămâne este durabil, util, de impact și foarte frumos.

  1. Sunteţi un exemplu demn de urmat pentru femeile din România. Faptul că o femeie se află în fruntea proiectului a fost vreodată o piedică?

Am să vă împărtășesc o mică întâmplare. Era în primăvara anului 2015, cred, când am avut o întâlnire cu liderii locali ai partidelor politice pentru a le explica ce înseamnă candidatura Timișoarei la acest titlu și care ar fi beneficiile căștigării lui. Conform regulamentului de concurs, aveam nevoie de susținerea tuturor partidelor politice (nu doar din partea acelora aflate la putere în acel moment) și voiam ca liderii acestora să fie informați pentru ca decizia de susținere să fie luată în cunoștință de cauză. Așa se face că m-am dus la acea întâlnire și am constatat că eram singura femeie din cele în jur de 30 de persoane prezente. Până atunci nu remarcasem atât de evident lipsa femeilor din politică, de exemplu, dar nici nu am dat importanță acestui subiect. Am reușit, însă, să mă fac ascultată, respectată și susținută pentru că întotdeauna – nu doar la acea întâlnire – au primat profesionalismul și argumentele raționale. Cred că aici mai avem de lucrat în societatea noastră, și anume să înțelegem că atunci când îmbrațisăm o profesie trebuie să rămânem în sfera… profesionalismului, că atunci când discutăm o problemă să nu o personalizăm ci să oferim critici și soluții raționale, bazate pe argumente și pe experiența noastră, toate într-o formă respectuoasă și, de ce nu, jovială, dacă se poate. Nu contează dacă suntem bărbați sau femei într-o poziție sau alta. Desigur, nu trăiesc în nori și cunosc prejudecățile care marchează societățile noastre, mai ales contextul românesc, în ceea ce privește rolul și imaginea femeii în poziția de lider. Dar, poate tocmai de aceea, ar trebui ca noi, femeile, să venim cu o abordare alternativă în aceste funcții. Ceea ce am constat în acești ani, de când lucrez în programul capitale culturale europene, este că sunt foarte puține femei în poziții de lider. Poate pentru că în această poziție e nevoie, dincolo de o bază solidă pofesională, de foarte multă flexibilitate, putere de înțelegere, capacitatea de a-i asculta pe ceilalți și a prelucra informații din foarte multe domenii, modestie, curajul de a risca și de a o lua de la capăt atunci când, aparent, nu mai e nici o șansă și… lipsa orgoliilor personale. Dar, cred că tocmai aceste trăsături sunt cele care mă definesc. De aceea nu cred că a fi femeie într-o astfel de funcție a fost vreodată o piedică. Și, ca să fiu sinceră până la capăt, contează foarte mult și carisma personală pentru că un lider trebuie să-I determine pe ceilați să-l urmeze.

  1. De ce are nevoie Timişoara de un proiect de genul acesta?

Se poate spune orice despre Timișoara din zilele noastre: e ușor burgheză, ușor așezată, uneori, dar cu energii creative încă nedescoperite, spiritul civic se lasă copleșit de căldura verii ori de confortul unui oraș în care mai toată lumea are un loc de muncă. Dar mai sunt multe lucruri de făcut dacă dorim să devenim competitivi la nivel european. Timișoara 2021 ca proiect este menit să trezească în noi ambiția de a face mai mult. Și mândria, lipsită de orgolii, că ceea ce suntem ca oraș poate avea un impact național, regional și, de ce nu, european.

  1. Ce are Timişoara şi nu au alte oraşe? De ce credeţi că ne-au ales pe noi?

Timișoara a avut de-a lungul istoriei sale un lung șir de premiere atât culturale cât și în alte domenii precum tehnologia, industria, antreprenoriatul. În perioada interbelică George Enescu venea la Timișoara cu trenul pentru a concerta cu Bartok, în anii ‘70 Grupul Sigma făcea istorie în avangarda artistică românească și europeană, tot din acest colț de țară, iar formația Phoenix protesta subtil la adresa regimului totalitar. Astăzi orașul cunoaște o dezvoltare ce îl plasează între motoarele economice ale României, are instituții culturale stabile, un sector independent cu potențial foarte bun de creștere. Dar titlul de Capitală Europeană a Culturii nu se acordă orașului care are cea mai bogată agendă culturală în prezent, ci unui proiect special creat pentru anul 2021, în cazul nostru, mai exact “călătoriei” pe care o face orașul în anii pregătirii până în anul deținerii titlului pentru a ajunge la standarde europene.

Am fost aleși pentru că am avut curajul de a pune degetul pe rănile noastre și am recunoscut că avem o serie de neajunsuri (o societate civilă destul de pasivă, un profil internațional mai slab dezvoltat, grupuri vulnerabile ignorate, spații publice abandonate) pentru rezolvarea cărora am propus intervenții culturale în care cetățenii se alătură artiștilor locali și europeni într-un program unic, special creat pentru 2021. Și pentru că am demonstrat că avem capacitatea de a pune în practică aceste ambiții.

Prin ce suntem diferiți de alții? Prin practica interculturalității și a multiconfesionalismului, prin spiritul antreprenorial, prin resursele pe care le putem dizloca pentru a face ca lucrurile să se întâmple în 2021 și să aibă o respirație europeană.

  1. Care doriţi şi care credeţi că va fi rezultatul implementării proiectului? Cum va fi Timişoara anului 2021?

Impactul proiectului va fi vizibil pe mai multe paliere: Timișoara va avea șansa de a trăi un experiment cultural ieșit din tiparele obișnuite folosindu-se de valorile orașului și ale regiunii într-un context contemporan, întreaga Românie ar putea învăța cum să (re)devină mândră de ea însăși și de un oraș care îi aparține, iar Europa s-ar regăsi în fiecare zi și în această parte a continentului. Va avea mai mulți turiști, iar tinerii profesioniști vor alege să se întoarcă în oraș ca să-și valorice experiențețe și studiile.

  1. Unde credeţi că este potenţialul nostru, al timişorenilor? La ce avem de lucrat?

Potențialul timișorenilor este imens. Avem școli bune, avem o scenă culturală diversă, avem exercițiul conviețuirii mai multor culturi și religii – un lucru destul de rar, avem un oraș cu o moștenire culturală și patrimonială extraordinară, avem, de ce nu, o poziție geografică foarte avantajoasă – la confluența vestului cu sud-estul european, o istorie cu care ne putem mândri.

Ceea ce ne lipsește este ambiția de a vedea că lucrurile se pot face și altfel decât le facem zi de zi, capacitatea de a râmâne deschiși și receptivi la Celălalt, la omul de lângă noi și de a ne conecta cu ideile altora pentru a face lucrurile împreună. Ne lipsește îndrăzneala de a lucra împreună, dacă nu ne cunoaștem, pentru că faptul acesta ar însemna să facem unele lucruri altfel decât suntem obișnuiți, adică să intrăm în sinergie cu ceilalți. Mai avem de învățat să ne organizăm mai bine și că sintagma “nu se poate” nu are ce căuta în vocabularul nostru.

  1. Cum putem atrage tinerii în astfel de proiecte, cum îi educăm?

Tinerii sunt cei care ne spun unde greșim și cei care îndrăznesc să vadă lucrurile altfel decât suntem obișnuiți. Un demers precum Timișoara 2021 i-a implicat încă din perioada candidaturii, sub diverse forme – de la crearea conceptului, la creionarea proiectelor culturale. Au fost puși față în față cu oameni cu experiență și cu seniori ca să-și confrunte mereu ideile și să învețe să și le argumenteze. La urma urmei, o societate sănătoasă e aceea în care oameni de toate vârstele știu să trăiască frumos unii cu ceilalți și să colaboreze. După câștigarea titlului, această abordare merge mai departe. Nu vom avea proiecte dedicate doar tinerilor, prentru că nu vrem să “bifăm” nimic. În schimb, toate proiectele vor include și tinerii. Avem în planurile noastre crearea unui centru de resurse umane foarte complex, denumit Power Station, care va oferi programe de perfecționare în special tinerilor profesioniști din diverse domenii mai puțin reprezentate acum pe scena culturală locală (manageri culturali, producători, directori artistici sau de festivaluri etc). Doar în felul acesta ne putem dezvolta prospețimea, spiritul ludic și îndrăzneala de a regândi și reinterpreta o istorie și o realitate deja existente, în cheia secolului pe care îl traversăm.

  1. Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru cititorii revistei Altfel?

Timișoara 2021 este un proiect ALTFEL. Altfel decât un proiect cultural obișnuit. Este un demers pe termen lung, care vizează foarte multe domenii, de la urbanism, arhitectură, economie, istorie, știință, tehnologie, educație, turism, mass media, până la administrație publică, politică și multe altele. Cultura este cea care le leagă pe toate, este un instrument – în sensul cel mai frumos al cuvântului, prin care acest oraș poate fi transformat nu doar pentru un an, ci pentru totdeauna. Prin urmare, cultura are, în acest context, o misiune ALTFEL decât o știm. Așadar, dragi cititori, nu ezitați să fiți… Altfel.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Aliona Tcaci

Leave A Reply


*