Vivien Leigh: imaginea desăvârșirii, de la Scarlett O’Hara la Blanche Dubois

0

Poate mult prea puțin apreciată la timpul ei, Vivien Leigh ar fi servit drept exemplu multor femei în ziua de astăzi. Nu datorită înfățișării sale fermecătoare sau a talentului său (ambele fiind calități înnăscute), ci grație curajului de care a dat dovadă într-o lume în care, probabil, nu s-a regăsit niciodată.

Vivian Mary Hartley (Vivien Leigh) s-a născut în 1913, în Darjeeling, India (aflată pe atunci sub ocupație britanică). Când a trebuit să schimbe căldura și libertatea locurilor natale cu pământurile patriei sale ploioase, privită de la ferestrele unei școli cu internat, Vivien s-a confruntat cu prima dintre multele dificultăți care aveau să-i umbrească existența. Alienarea emoțională trăită în acești ani avea să contribuie, mai târziu, la dezvoltarea unei depresii ce a generat diverse tulburări comportamentale.

Asemeni multor altor femei, Vivien Leigh a avut de suferit de pe urma frumuseții sale. Lipsită de compasiunea de care s-ar fi bucurat, poate, cineva mai puțin dăruit de natură cu farmec, talent și inteligență remarcabilă, a căzut adesea victimă subestimărilor. În final, ea a decis că propria-i frumusețe reprezenta un blestem, întrucât cei din jurul său preferau să remarce fizicul actriței, în locul altor calități, dealtfel, incontestabile. Și-a petrecut viața subliniind importanța contribuției sale artistice, în detrimentul frumuseții fizice: “Nu sunt o vedetă de cinema. Sunt o actriță”, obișnuia să spună ea. “Viața unei stele de cinema este atât de falsă, trăită pentru valori false și publicitate”. Deși este cunoscută pentru rolurile sale pe marele ecran, Vivien Leigh a fost o remarcabilă prezență în lumea teatrului. De altfel, a avut și o căsnicie de douăzeci de ani (1940-1960) cu Laurence Olivier, un actor faimos în special pentru rolurile sale de pe scenă. Printre altele, a jucat în “Hamlet”, “Visul unei nopți de vară”, “Romeo și Julieta”, “Un tramvai numit dorință”, “Antoniu și Cleopatra”, “Tovarich” și “Macbeth”.

Vivien Leigh

Asemeni rolurilor sale de pe scenă, Vivien Leigh a avut și în filme roluri diverse, pe care le-a onorat remarcabil. De la personajul Scarlett O’Hara (“Gone With the Wind”, 1939), surprins în plină evoluție, la Blanche Dubois (“A Streetcar Named Desire”, 1951), o femeie aflată la apusul tinereții și a sănătății sale mentale, Leigh a demonstrat în repetate rânduri că deține mai mult decât șarmul incontestabil și frumusețea ei irezistibilă. Cu toate acestea, trăia într-o lume care nu a mângâiat-o cu compasiunea sa, nici măcar în momentele când începea identificarea sa cu personajul Blanche Dubois. Între tratamentele chinuitoare cu electroșocuri, tuberculoza pe care întârzia să o trateze, destrămarea lentă a căsniciei la care ținuse atât de mult și confruntarea cu apusul propriei sale tinereți, nu e de mirare că actrița a părăsit această lume la numai 53 de ani, în 1967.

Este de preferat să ne concentrăm, totuși, asupra moștenirii admirabile pe care Vivien Leigh a lăsat-o lumii artistice. Debutul său cinematografic a avut loc în filmul „Things are Looking Up” (1935), unde a avut un rol de mici proporții, însă a reușit să se facă remarcată, astfel încât pentru rolul din „Village Squire” (1935) a primit cea dintâi remunerație oficială. După o serie de comedii, însă, rolul care a propulsat-o în “pătura de sus” a Hollywood-ului a fost cel din „Gone With the Wind”, unde a jucat-o pe Scarlett O’Hara. Acestuia i-au urmat roluri semnificative, precum cele din “Waterloo Bridge” (1940), “That Hamilton Woman” (1941), “Caesar and Cleopatra” (1946), “Anna Karenina” (1948) și “A Streetcar Named Desire” (1951). Este remarcabil faptul că, dintre aproximativ 1400 de alte actrițe profesioniste și aspirante, englezoaica Vivien Leigh a fost cea care a reușit să obțină rolul lui Scarlett O’Hara, o tânără americană din Sud. Ea a reușit să reproducă în mod ireproșabil accentul caracteristic zonei, spre uluirea celor însărcinați cu selecționarea actorilor.

Vivien Leigh este mândra câștigătoare a două premii Oscar, un premiu BAFTA (cea mai bună actriță, pentru “A Streetcar Named Desire”), două premii ale Asociației criticilor de film din New York, un premiu OFTA, precum și Premiul pentru cea mai bună actriță, obținut la Festivalul de film de la Veneția. Cu toate acestea, din cauza frumuseții ei indubitabile, Leigh a suferit varii subestimări. “Este foarte, foarte iritant”, a declarat actrița. “Oamenii cred că, dacă arăți rezonabil, nu ai cum să și joci bine – și, cum mie îmi pasă doar de felul în care joc, consider că frumusețea poate fi un handicap”. Deși astăzi, talentul său este incontestabil, pe când era încă în viață, Vivien Leigh a trebuit nu o dată să suporte evaluări ce susțineau că era o actriță „mediocră”. Merită să ne amintim toate acestea când suntem puși față în față cu critici dure și nefondate: nici măcar această personalitate remarcabilă nu a fost scutită de astfel de episoade. Dealtfel, ele au marcat-o considerabil, însă nu au reușit să convingă pe nimeni că nu merita să fie recunoscută pentru talentul ei deosebit. În prezent, la 50 de ani de la moartea ei, Vivien Leigh rămâne întipărită în memoria noastră drept una dintre cele mai bune actrițe ale tuturor timpurilor.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply

*