Un top neconvențional al filmelor horror

0

Fanii filmelor de groază sunt bine familiarizați cu stigma care umbrește această categorie cinematografică. În general, asemeni comediilor (uneori), astfel de filme sunt marginalizate în favoarea altora, despre care se consideră că au o valoare artistică mai mare sau cel puțin mai evidentă. În opinia mea, asemeni altor genuri, categoria filmelor de groază conține exemplare mai mult și mai puțin reușite. Primele, însă, au o valoare incontestabilă prin efectul lor psihologic, care nu poate fi obținut decât printr-o excelentă cunoaștere a naturii umane și a posibilelor deviații ce au loc în adâncurile psihicului nostru.

„Rosemary’s Baby” (1968)

Ecranizarea romanului cu același nume, publicat în 1967 și scris de Ira Levin, este regizată de Roman Polanski. Filmul spune povestea tragică a unei femei însărcinate care observă, gradual, că în jurul ei se petrec lucruri neobișnuite. Mia Farrow joacă impecabil rolul principal alături de John Cassavetes. Deloc ușor de realizat, „Rosemary’s Baby” are povești pline de suspans chiar și din timpul filmărilor. Cea mai remarcabilă scenă în acest sens este cea în care Mia Farrow se plimbă pe o șosea circulată de mașini. În mod surprinzător, scena a fost filmată în condiții cât se poate de reale, întrucât Polanski era convins că „nimeni n-ar lovi o femeie însărcinată”. Întrucât nici un alt cameraman nu a dorit să preia sarcina filmării în mișcare a scenei respective, Polanski însuși a urmărit-o pe Mia Farrow cu camera de filmat în plin trafic, iar lucrurile au decurs surprinzător de bine. „Rosemary’s Baby” a fost primit foarte bine de către criticii vremii respective, fiind selectat pentru prezervare în Registrul național de film al Statelor Unite ale Americii.

„Les yeux sans visage” (1960)

O altă ecranizare a unui roman, „Les yeux sans visage” (sau „Eyes without a Face”) este adaptat după romanul lui Jean Redon. Filmul este atât de controversat încât, la vremea sa, au existat multiple voci care considerau că ar trebui supus cenzurii. Recepția criticilor a fost în extreme, întrucât o parte dintre aceștia au lăudat generos filmul, în timp ce alții l-au criticat, declarându-se dezgustați. Deși putem declara că ne-am aștepta la minți mai deschise din partea criticilor de artă, nu e greu să ne dăm seama de motivul pentru care aceștia din urmă au respins filmul. Premisa acestuia este următoarea: doctorul Génessier falsifică moartea fiicei sale, care fusese desfigurată în urma unui accident. În încercarea de a-i reda chipul fetei, acesta sacrifică numeroase alte femei cu trăsături faciale similare.

„Where the Woodbine Twineth” (1965)

Acesta nu este un film de lung-metraj, ci un episod din binecunoscuta serie „The Alfred Hitchcock Hour”. Mare fană a lui Hitchcock, am urmărit cu strictețe o mare parte din filmografia lui, iar acest episod mi-a rămas întipărit în minte cel mai bine. Este vorba despre o fetiță rămasă orfană (Eva), care vine să locuiască împreună cu o familie din Missisippi. Întors dintr-o călătorie, tatăl adoptiv (căpitanul King Snyder) îi aduce Evei în dar o păpușă negresă, în mărime naturală. Fiindcă o aude adesea vorbind cu păpușa, Nell (fata căpitanului King Snyder) se îngrijorează și pune păpușa într-un loc în care Eva să nu poată ajunge. Culoarea pielii păpușii este de remarcat, întrucât perioada în care a fost produs episodul era una potrivnică bunei înțelegeri între albi și negri în Statele Unite ale Americii (mai potrivnică decât astăzi). Revoltată, Eva amenință că, dacă nu va fi lăsată să se joace cu păpușa, va face schimb de locuri cu aceasta și va pleca în locul idilic „unde se răsucește caprifoiul” („where the woodbine twineth”).

„Children of the Corn” (1984)

Se pare că adaptările romanelor domină lista de față, ceea ce nu e surprinzător, întrucât acestea sunt inspirate din cărți la baza cărora stă multă creativitate. De această dată, autorul romanului ecranizat este faimos, fiind vorba despre binecunoscutul Stephen King. „Children of the Corn” este un film care îndeamnă la meditație privind clișeul conform căruia copiii sunt caracterizați de inocență și nu pot fi „răi”. Astfel, un cuplu ajunge în Nebraska, unde descoperă că urmează să fie victimele unui cult întreținut de copii caracterizați de o cruzime dogmatică terifiantă. Aceștia sunt ferm convinși de către Isaac (liderul lor) că toată lumea care are peste optsprezece ani în localitate trebuie ucisă. Bineînțeles, copiii nu pierd timpul și trec la treabă, iar groaza se desfășoară de la sine.

„Låt den rätte komma in” („Let the Right one In”) (2008)

Închei cu un film suedez după care americanii au făcut o adaptare mai puțin reușită. „Låt den rätte komma in” spune povestea lui Oskar, un băiețel prea puțin observat de cei din jur și prea des hăituit de copiii răutăcioși cu care avea contact. Într-o zi, acesta se împrietenește cu Eli, o fată despre care Oskar află că este vampir (Nu vă așteptați la „Twilight”!). Pe măsură ce băiatul se îndrăgostește de Eli, aceasta îl ajută să se răzbune pe cei care îi fac rău. Reversul medaliei este nevoia lui Eli de a bea sânge pentru a supraviețui, ceea ce implică disponibilitatea lui Oskar de a lăsa oameni să moară pentru ca prietena lui să poată trăi. Deși filmul dispune de o sensibilitate mai mare decât altele de acest gen, elementele „horror” nu lipsesc, iar „Låt den rätte komma in” devine astfel complex și intrigant.

Cu siguranță, cinci e un număr mic și nu cuprinde totalitatea filmelor de acest gen care ar merita vizionate. De la „Psycho” și până la „The Others” (2001), există multe astfel de capodopere cinematografice care merită urmărite cu o minte deschisă.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply


*