Perechi fără pereche pe marele și micul ecran

0

Nu e ușor ca între doi actori să se creeze o legătură puternică atunci când se află pe platourile de filmare. Când aceasta se petrece, o lume întreagă îi remarcă, iar amintirea lor rămâne întipărită în mințile noastre pentru multă vreme. Dincolo de Stan și Bran, Bonnie & Clyde, Sonny & Cher, Shrelock & Watson, am pregătit o listă cu unele dintre cele mai reușite perechi, atât pe marele, cât și pe micul ecran. Pe unele dintre ele le cunoașteți deja, dar vă promitem că veți afla și câte ceva nou, care vă va trezi interesul.

Scarlett O’Hara și Rhett Butler (Vivien Leigh și Clark Gable, „Gone with the Wind”)

Pe marele ecran, cei doi formează unul dintre cele mai memorabile cupluri ale tuturor timpurilor. Nici nu îndrăznim să sperăm că aceasta este una dintre noutățile pe care le veți afla de la noi, dar n-am rezistat tentației de a-i include în lista noastră. Cuplul Scarlett O’Hara și Rhett Butler este construit pe ideea compatibilității dintre doi oameni similari, care se înțeleg reciproc fără a se judeca unul pe celălalt. Din nefericire, Scarlett realizează prea târziu câtă fericire și satisfacție ar fi așteptat-o lângă Rhett, întrucât este prea tânără și imatură emoțional când cei doi se cunosc. Idealistă și lipsită de experiență, ea trăiește cu speranța că un alt bărbat (Ashley), cu o personalitate frumoasă, dar complet diferită (și însurat, la rândul lui, cu o femeie care-i seamănă), îi va răspunde cu aceleași sentimente într-o bună zi. Când, în sfârșit, după numeroase experiențe care o forțează pe Scarlett să se maturizeze, ea înțelege cum stau lucrurile, Rhett nu mai este dispus să aștepte și nu mai are încredere în posibilitatea împlinirii acestui cuplu.

În realitate, între Vivien Leigh și Clark Gable nu a existat atracția de care cei doi ne-au convins pe marele ecran. Filmările pentru „Gone with the Wind” au avut loc în momente frumoase, dar dificile emoțional pentru fiecare dintre ei. În timp ce Vivien Leigh era îndrăgostită până peste cap de Laurence Olivier (iar sentimentele erau reciproce, deși amândoi erau căsătoriți), atenția lui Clark Gable era îndreptată către actrița Carole Lombard.

Don Draper și Peggy Olson (Jon Hamm și Elisabeth Moss, „Mad Men”)

Această legătură nu s-a creat din dragoste romantică, ci s-a clădit încet, din respect reciproc și descoperirea unor similitudini foarte improbabile în perioada anilor `50, `60, între un bărbat și o femeie. Respectul profesional care îi unește pe Don Draper și Peggy Olson în „Mad Men” este, pentru vremea respectivă, ceva cu totul neobișnuit și excepțional. Prietenia dintre cele două personaje a evoluat încet și a cunoscut atât momente bune, cât și obstacole. Când Peggy Olson s-a angajat ca secretară la firma de publicitate a lui Don Draper și a partenerilor lui, nimeni nu și-ar fi imaginat că tânăra ștearsă, timidă, lipsită de încredere în sine, va ajunge, în timp, să își croiască propriul drum către succes. Peggy a fost întâi privită de către Don ca o simplă angajată, căreia nu i se dădea prea multă atenție. Relația celor doi a evoluat apoi, Peggy devenind protejata lui Don, ale cărui sentimente față de ea erau mai degrabă paterne. Regăsindu-și propriile lupte existențiale în noua angajată, care avea atât ambiție, cât și potențial (și nu mai dorea să le ascundă de ceilalți), Don o sprijină pe Peggy în drumul ei către o carieră de succes. Nu este o relație perfectă, iar între cei doi au loc numeroase fricțiuni, însă, în final, similitudinile sunt mai importante decât diferențele, iar Don și Peggy formează un duo excelent.

Hannibal Lecter și Clarice Starling (Sir Anthony Hopkins și Jodi Foster, „Silence of the Lambs”)

„Tăcerea mieilor” rămâne unul dintre filmele mele preferate. Nu-i voi putea rezista niciodată lui Hopkins în rolul lui Hannibal, și n-am reușit nici până în ziua de astăzi să urmăresc serialul „Hannibal”, întrucât nu pot vedea pe altcineva în rolul psihiatrului bântuit de problema canibalismului. „Bântuit” e, însă, mult spus, întrucât Hannibal reușește să-și accepte și chiar să-și îmbrățișeze condiția, alegând să nu facă rău decât celor care, în opinia lui (și, deseori, a mea!), o merită. Desigur, este vorba despre o „soluție” radicală la probleme pe care societatea le-a normalizat, astfel încât ajungem să ne întrebăm: cine este, de fapt problema? Este Hannibal atât de periculos, sau poate este un element necesar care să ne facă să medităm asupra conceptului de „normalitate” și a modalităților periculoase în care umanitatea s-a jucat cu el?

Aici intervine Clarice Starling, agenta FBI de care Hannibal nu numai că nu se atinge, dar pe care o protejează cu prețul propriei integrități fizice (nu în „Tăcerea mieilor”, ci în „Hannibal”, unde în loc de Jodi Foster, o întâlnim pe Julianne Moore în rolul lui Clarice). Spre deosebire de (prea) mulți alții, Clarice nu alege această profesie dintr-o nevoie compulsivă de a-și exercita autoritatea asupra celorlalți sau de a-și hrăni propriul ego, nici dintr-un simț al superiorității față de ceilalți. Modestă, blândă, inteligentă (tocmai prin faptul că pune la îndoială ceea ce știe deja, făcând loc unor noi posibilități), Clarice este singura care reușește să comunice cu temutul „canibal” (care, încarcerat și înfometat de libertate, fusese redus de către societate numai la atât).

Dale Cooper și Harry Truman (Kyle MacLachlan și Michael Ontkean, „Twin Peaks”)

Un duo de care n-am mai avut ocazia să ne bucurăm în sezonul al treilea al serialului „Twin Peaks” este cel format din agentul FBI Dale Cooper și șeriful orășelului Twin Peaks, Harry Truman. Conceptul de „bromance” nici măcar nu exista când Cooper a ajuns în mica localitate de munte, cu scopul de a-l descoperi pe cel care a ucis-o pe Laura Palmer, și s-a înțeles din priviri cu șeriful Truman. Prietenia celor doi a înflorit dintr-un respect reciproc, dar și din dorința de a proteja tot ce este bun în lume și în oameni. Această pereche de neuitat reprezintă una dintre sursele de optimism ale serialului, care este, înainte de toate, un mister nerezolvat (da, chiar și după cel de-al treilea, și posibil ultimul, sezon).

Carol Aird și Therese Belivet (Cate Blanchett și Rooney Mara, „Carol”)

Dintre toate filmele văzute de mine până acum, și care abordează tema homosexualității,  „Carol” rămâne cel mai apropiat de sufletul meu. De la regie, scenariu, actori și până la imagine și sunet, „Carol” impresionează puternic. Cele două protagoniste au de trecut o dublă piedică: în primul rând, cea a condamnării homosexualității de către societatea americană în anii `50, iar în al doilea rând, o diferență considerabilă de vârstă. Cu toate acestea, Carol este singura persoană căreia Therese pare să i se destăinuie în totalitate și lângă care este în totalitate ea însăși. Carol, la o vârstă mai înaintată, separată de soțul cu care are deja o fetiță, are o alegere mult mai dificilă de făcut, întrucât dragostea pentru Therese presupune o varietate de sacrificii. În final, Carol înțelege că cel mai mare sacrificiu pe care îl poate face este cel al sinelui, care vine odată cu reprimarea unei părți esențiale a identității ei. Legătura dintre cele două pare să treacă de limitele ecranului cu fiecare moment de tăcere, la fiecare schimb intens de priviri, nefiind nevoie de cuvinte pentru a transmite publicului sentimentele profunde care le pun pe Carol și Therese față în față cu cea mai mare provocare: aceea de a trăi sincer.

About Author

Leave A Reply

Acest formular colectează adrese de email și nume cu scopul de a răspunde eventualelor solicitări/întrebări. Pentru a utiliza acest formular declar că am peste 16 ani, că am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate a acestui site.