Assal Eswed

0

Filmele în limba arabă nu sunt, de obicei, mediatizate în Europa, însă acesta nu e un motiv să nu devenim interesați de un plus de diversitate. Lansat în 2010, filmul egiptean „Assal Eswed” (în traducere, „Miere neagră”) prezintă într-o manieră comico-realistă problemele cu care se confruntă egiptenii cu dublă cetățenie în țara de baștină.

Masry El-Araby (tradus, numele înseamnă Egipteanul arab) a fost botezat cu grijă de scriitorii scenariului, Khaled Diab și Ayman Bahgat Kamar, în scopul unei conturări atât de clare a situației încât aceasta devine comică, tocmai prin ironizarea tragismului care o caracterizează. Astfel, Masry, un tânăr egiptean care trăise în Statele Unite începând cu vârsta de zece ani, decide să întreprindă o călătorie în țara natală, în căutarea originilor sale și a regăsirii de sine.

Entuziasmat fiind de această aventură, desconsideră importanța pașaportului său american, dorind să se identifice cu propria naționalitate și să se integreze rapid în societatea egipteană. Observă, însă, cu stupoare, că alegerea de a utiliza pașaportul egiptean este peste măsură de neînțeleaptă, deoarece egiptenii își tratează compatrioții cu mult mai multă neatenție și desconsiderație decât ar trata un turist străin – în special unul „american”, venit din Statele Unite. Pe de altă parte, când prezintă propria situație cu sinceritate, este luat peste picior și cade pradă profitorilor.

Situațiile-limită cărora este supus îi facilitează, însă, o mai bună cunoaștere a țării natale. Ni se arată, așadar, nu doar aspectele negative ale vizitei sale, ci și cele pozitive, care se bucură de aceeași unicitate cu cele dintâi. După ce întâlnește niște vechi prieteni de familie care îl găzduiesc și îl tratează ca pe un membru al familiei (din nou, tratament care implică atât aspectele plăcute ale incluziunii, cât și celelalte), perspectiva lui asupra societății egiptene se schimbă. Tot ce îi rămâne de făcut este să decidă dacă va alege să se întoarcă în Statele Unite sau să rămână acasă.

Egiptul este, așadar, dulce ca mierea, însă o miere întunecată (neagră), metaforă ce surprinde modul în care egiptenii își percep, în viziunea, scenariștilor, propria țară. Acolo vom găsi, deci, oameni primitori, dar și profitori; ne vom simți ca acasă, dar și străini; vom avea parte de peisaje impunătoare, maiestuoase și ochii ni se vor scălda în fel și fel de minunății, însă de cealaltă parte a monedei se află sărăcia lucie, deziluzionarea și singurătatea.

Coloana sonoră este, într-adevăr, inspirată și programată perfect pe scenele filmului. Dacă sunteți familiarizați cu muzica egipteană populară, cât de cât veche, veți recunoaște multe din piesele ce apar în film, printre care și arhicunoscuta Helwa Ya Balady (O, țara mea dulce). Într-adevăr, așa cum reiese din filmul de față, „în Egipt vom găsi absolut orice, dar și opusul oricărui lucru”. Așa se întâmplă și în cazul filmului de față: este comic, dar și dramatic; naiv, dar și realist, de cele mai multe ori prin ironie; sensibil, dar și foarte pragmatic.

În concluzie, „Assal Eswed” este un amalgam de contradicții, ceea ce vă va împiedica să vă plictisiți pe parcursul celor aproximativ două ore de vizionare. Nu-i lipsește nici simbolistica (veți observa cu amuzament portretul lui Hosni El Sayed Mubarak atârnând țanțoș pe peretele încăperii unde Masry își dispută, fără rezultat, drepturile). Pentru un public non-egiptean, filmul este o adevărată sursă de informare privind imaginea realistă, „de la sursă” a Egiptului. Vizionare plăcută!

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply


*