5 Seriale ale tuturor timpurilor pe care nu trebuie să le ratezi

0

Fie că sunt difuzate la ora actuală sau au rămas prăfuite de timp, fie că ne fac să râdem, să ne înspăimântăm sau să cădem în melancolie, nu le putem contesta însemnătatea și capacitatea de a ne captiva. E aproape imposibil de întocmit o listă cu cele mai bune dintre ele, însă aici sunt câteva dintre serialele care, cu siguranță, vă vor atrage atenția.

1. Alfred Hitchcock Presents & The Alfredo Hitchcock Hour

Maestrul suspansului nu ne permite niciodată să-l urmărim fără să învățăm câte o lecție importantă. A vedea unul din filmele lui Hitchcock nu este o pierdere de timp (să ne amintim asta înainte de următoarea sesiune!). Pentru a se asigura că nu scăpăm din vedere acest aspect crucial al efortului său artistic, Alfred Hitchcock ne onorează cu prezența și explicațiile sale, mai mult sau mai puțin subtile, la începutul și sfârșitul fiecărui episod.

Diferența dintre „Alfredo Hitchcock Presents” și „The Alfred Hitchcock Hour” constă în durata episoadelor (jumătate de oră în cazul primului, și – surprinzător – o oră în cazul celui de-al doilea), care sunt independente unul de celălalt. În rest, fiecare episod conține elemente pentru toate gusturile: mister, dramă, umor, și tendințe către film horror.

Mai mult decât cu orice, însă, Hitchcock lucrează cu propriile temeri. Astfel, filmele sale ne dezvăluie cele mai înfricoșătoare aspecte ale naturii umane, echilibrate câteodată de consecințe corespunzătoare. Uneori, cea mai îngrozitoare este lipsa consecințelor. Însă, oricum ar sta lucrurile, serialele lui Hitchcock au marcat evoluția filmului thriller şi pe cea a misterului redat în arta cinematografică.

2. Twin Peaks

Creat de Mark Frost și David Lynch, „Twin Peaks” s-a bucurat de un succes paradoxal, serialul nefiind gândit pentru a atrage privirile milioanelor de oameni care l-au transformat într-un adevărat cult în anii ‛90. Lynch este cunoscut pentru abordările sale absurde care l-au scos din rândul regizorilor de masă, dar care, surprinzător, l-au făcut cunoscut inclusiv în rândul maselor.

Spre deosebire de alte filme care îi aparțin, Lynch a coborât oarecum ștacheta absurdului în „Twin Peaks”, însă a fost departe de a o elimina. Lynch și Frost se completează reciproc, ca dovadă faptul că cei doi au mai colaborat cu rezultate excelente în mini-seria de documentare „American Chronicles”, care scoate la iveală trăsături ale societății Statelor Unite ale Americii, recurgând la o perspectivă nemaiîntâlnită până atunci: relevarea grotescului, a superficialității și a pierderii de sine a unei societăți în care s-au pompat speranțe irealiste.

De-a lungul serialului participăm la investigarea unei crime: uciderea liceenei Laura Palmer, o adolescentă cu probleme lăuntrice care se manifestă adesea prin abuz de droguri. Datorită multitudinii de elemente suprarealiste prezente în serial, vom avea ezitări de-a lungul încercărilor în a stabili cât, din ceea ce ni se arată, este de luat ca atare și cât trebuie luat ca pur simbol, însă, în final, limita dintre cele două devine tot mai încețoșată. Atmosfera încărcată de mister și ambiguitate este susținută perfect de muzica lui Angelo Badalamenti, un consecvent colaborator al lui Lynch, cu o excepțională capacitate creativă.

Ne aflăm într-un mic orășel din Washington, cadrul preferat al lui Lynch atunci când alege mediul în care personajele sale îşi desfășoară existența. Într-un asemenea orășel, nimic nu este ceea ce pare – nici clădirile, nici pădurea, nici oamenii – , iar pe Laura Palmer nimeni nu a cunoscut-o cu adevărat cât timp era încă în viață. În „Twin Peaks” devine mai simplu să cunoaștem un om mort decât unul viu care, trăind, se ascunde continuu.

Mark Frost și David Lynch au creat o legendă. Până și astăzi se organizează anual un festival „Twin Peaks” în Statele Unite ale Americii, unde se organizează întâlniri cu actorii, concursuri de costume și se recrează atmosfera serialului. Recent, presa vuiește de știrile conform cărora, în 2016, „Twin Peaks” va continua. Ca într-un carusel, primim fie vești bune, fie mai puțin bune, legate de reluarea serialului și preluarea sa de către canalul de televiziune „Showtime”. Deocamdată nu se știe nimic cu siguranță, însă derularea acestui proiect ar putea bucura din nou o lume întreagă.

3. Seinfeld

Comediantul stand-up Jerry Seinfeld și scriitorul Larry David au construit un adevărat succes în rândul criticilor și al publicului telespectator în anii ‛90. Bazat pe persoane și fapte reale, cu mici modificări pentru a condimenta acțiunea, „Seinfeld” arată că întâmplările extraordinare se camuflează în banalul cotidianului.

Deși intră în categoria sitcom-urilor nord-americane de tip comedie, „Seinfeld” se deosebește de toate acestea, fiind descris ca „un serial despre nimic”. În parte, poate fi o afirmație corectă. Cu toate acestea, secretul constă tocmai în schimbarea interpretării conceptului de „nimic” și transformarea „nimicului” în ceva ieșit din comun.

Tema serialului este de înțeles – la fel și succesul său, într-o societate marcată de transformări rapide și de crize existențiale îmbibate de sentimentul lipsei de sens. Nimicul devine ceva, lipsa de direcție devine amuzantă, ridicolul devine un înlocuitor al dramaticului. Fără îndoială, unul-două episoade din Seinfeld în fiecare zi pot fi considerate un înlocuitor, oarecum, decent al unei ședințe de psihoterapie.

4. Familia Addams

La origine, familia Addams este un grup de personaje create în anii ‛30 de către Charles Addams, un autor de benzi desenate. Ideea lui a luat amploare, materializându-se în diverse alte forme: seriale de desene animate, seriale cu actori de televiziune, filme.

Interpretarea general acceptată este că familia Addams reprezintă o deviere de la ideea de familie nord-americană ideală, găsind plăcere în macabru și ignorând complet aparențele și faptul că îi șochează pe cei din jur cu stilul său de viață.

Serialul de televiziune centrat pe această familie ieşită din comun datează din anul 1964. De-a lungul a numai două sezoane, ni se prezintă surprinzător de multe aspecte din viața de familie a personajelor, care, pe cât de incompatibilă este cu mediul extern, pe atât de armonioasă și sănătoasă emoțional este în interior. Concluzia la sfârșitul fiecărui episod, printre altele, rămâne aceeași: ne putem simți oricât de străini de oamenii care ne înconjoară; cât timp încă ne bucurăm de compania câtorva care ne sunt alături dincolo de aparențe, ne acceptă și ne împărtășesc excentricitățile, vom reuși să ne găsim liniștea și să fim împăcați cu noi înșine.

Alegerea lui Charles Addams nu e deloc surprinzătoare, dacă luăm în considerare faptul că la începutul anilor ‛30, Statele Unite erau prezidate de al treilea republican consecutiv, Herbert Hoover. Ideea familiei Addams se leagă de frustrări și probleme sociale, precum și de tema toleranței și a deschiderii către idei curajoase, dar diferite de cele cu care suntem obișnuiți. Mai mult decât atât, cu ajutorul familiei Addams, observăm că toleranța nu stă în actul acceptării distante – adevărata toleranță înseamnnă conviețuire.

5. The Simpsons

Așa a început cursa serialelor animate de masă pentru adulți. Înainte de South Park sau Family Guy a fost familia Simpson, care, similar cu familia Addams, critică diverse aspecte ale conceptului vieții ideale de familie în Statele Unite. Excentricitate, mediocritate, nerușinare, superficialitate și consumerism – mereu acompaniate de intenții pozitive, dar mai ales de ignoranță.

Nu mulți știu un aspect ce a stat la rădăcina nașterii ideii legate de familia Simpson, și anume, creatorul serialului, Matt Groening, s-a inspirat din comportamentul unor persoane reale în construirea personajelor membre ale acestei familii. O altă sursă de inspirație, mult mai evidentă de această dată, este familia Flinston, o idee lansată mai devreme sub forma unui serial de desene animate.

„The Simpsons” a fost un demers curajos. Dincolo de capacitatea sa comică, dărâmă fără perdea valorile internalizate de societatea nord-americană și le scoate la iveală latura ridicolă, dobândind o oarecare misiune de distrugere a miturilor, indiferent de gradul de sensibilitate al subiectului tratat. Ca urmare, succesul nu a întârziat să apară. Familia Simpson poate fi găsită atât în jocuri video, cât și într-un film animat de lung metraj, „The Simpsons Movie” (2007).

La ora actuală, este cel mai lung sitcom nord-american și cel mai lung program animat. Sezonul în desfășurare poartă numărul 26, iar producția celui de-al douăzeci și șaptelea sezon a fost anunțată încă din 2014.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Leave A Reply


*