William Faulkner – Zgomotul și furia

0

„Caddy mirosea ca pomii.” – Fraza leit-motiv ce bântuie gândurile lui Benjy, gânduri încețoșate ce se infiltrează în mintea cititorului înzestrat cu suficientă răbdare pentru a parcurge acest roman copleșitor. Stilul lui Faulkner te amețește și te fascinează în vreme ce încerci să deslușești firele poveștii răsfirate în paginile cărții. Zgomotul și furia debutează cu vocea acestui Benjy, de care pomeneam – un personaj inedit, ce are o particularitate deosebită, suferă de retard mintal. Adult, el vede și percepe lumea cu ochii unui copil de câțiva anișori, de aceea capitolul în care el are rolul de narator pare greu de urmărit. Totuși, discursul său dezvăluie o perspectivă interesantă asupra vieții și asupra celor din jur, sentimente și percepții în stare brută, nepătate de cerneala cunoașterii. Celelalte capitole ale romanului aduc în scenă alte voci, alți membri ai familiei Compson care își spun poveștile, conturând declinul acesteia. Totul pare încâlcit, toate se amestecă, vocile, gândurile, timpul – frânturi disparate, bulversante în primă fază, care la finalul cărții se așează molcom pe făgașul firesc și ceața se risipește.

„Puteam să aud ceasul și puteam s-o aud și pe Caddy stând în spatele meu, și puteam s-aud acoperișul. Tot mai plouă, a spus Caddy.”

Nu e facilă lectura acestui roman, dar este incitantă, și chiar dacă uneori nu-ți dai seama cine vorbește, ce relații are cu ceilalți despre care vorbește, frazele își țes pânza, te împresoară și te țin captiv în povestea lor. Un amalgam de trări și patimi, dorințe și temeri se desfășoară pe fundalul Sudului american, în prima parte a secolului douăzeci – o atmosferă în care pătrunzi aproape brutal pe măsură ce întorci paginile, asimilând arome, imagini, personaje.

„Ți-l dăruiesc nu ca să-ți amintească de timp, ci ca să-l poți uita când și când, câte o clipă, și să nu-ți cheltuiești forțele încercând să-l înfrângi. Pentru că nicio bătălie nu e câștigată vreodată, mi-a spus. Nici măcar nu există bătălii.”

Scriitura lui Faulkner este splendidă, iar construcția romanului este impresionantă și complicată,  detaliile conturează un mister ce pare inaccesibil, frazele se despică pentru a lăsa loc altora, gânduri și voci suprapuse, un joc poate greu de urmărit, care se întinde pe o bună parte din carte, dar fascinant, cel puțin pentru mine. Și merită din plin efortul, Zgomotul și furia te copleșește, dar te și răsplătește prin ceea ce culegi în calitate de cititor. E genul de carte despre care poți scrie pagini întregi, fără să epuizezi subiectul, explorând toate laturile și semnificațiile, toate subtilitățile textului. Dar îți poți condensa impresiile și în câteva cuvinte. L-am așezat pe Faulkner în rândul scriitorilor mei favoriți. Și a fost suficient acest roman ca să fac asta. Dar nu garantez că ar fi pe placul oricui.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply


*