Un trandafir pentru Emily și alte povestiri de William Faulkner

0

În ultima vreme am început să citesc tot mai multă proză scurtă, asta și pentru că mi-e mai ușor astfel să citesc două cărți în paralel, făcând o pauză în lectura unui roman pentru a mă delecta cu o povestire. Volumul de față, însă, nu prea m-a lăsat să mă desprind de el și am parcurs povestirile una după alta, încântată să simt spiritul faulknerian la fiecare pagină, surprinsă să descopăr întâmplări la care nu mă așteptam și asta chiar de la prima povestire, cea care se regăsește și în titlu – Un trandafir pentru Emily – un titlu care nu trădează câtuși de puțin atmosfera sumbră și decrepită pe care am regăsit-o în text. Critica o descrie ca fiind una dintre cele mai morbide și mai obsedante povestiri din literatura americană și, în parte, împărtășesc această apreciere, dar impresiile pe care mi le-a lăsat sunt mai complexe de-atât. Firul epic este interesant, într-adevăr, întâmplările te țin într-o tensiune ce se revarsă într-un final uimitor, dar la fel de fascinante sunt scriitura și imaginile pe care aceasta le plăsmuiește, schițând portretul unei lumi ce lasă în urmă trecutul pentru a îmbrățișa prezentul și viitorul. În centrul povestirii se află biata Emily, cum este numită de comunitate ciudata fată bătrână ce locuia, izolată, în singura casă ce mai păstra amintirea vremurilor de demult, descompunându-se și ea o dată cu vechea clădire, până ce-și dă ultima suflare. Moartea sa devine prilejul evocării unei vieți ce a intrigat comunitatea care, în sfârșit, are posibilitatea de a pătrunde într-un spațiu până atunci interzis. N-aș putea rezuma pur și simplu povestirea fără să îi dezvălui tainele, pe care le posedă din plin. De aceea, vă îndemn să o citiți. Merită din plin.

De altfel, și celelalte povestiri din volum sunt extraordinare, parte din ele scrise în aceeași notă oarecum nostalgică, dar fără a se asemăna una cu alta. Subiectele, extrase din lumea fascinantă a sudului Statelor Unite, se remarcă prin diversitatea caracteristică acestui spațiu. Nicio povestire nu seamănă cu cealaltă. Conflictul surd între albi și negri încă bântuie în prima parte a secolului trecut, și un alt conflict, cel între sălbăticie și modernizare, se insinuează perfid în viețile oamenilor. Personajele sunt vii, de multe ori brutale, primitive, patimile domină în interacțiunile lor și le împing în vâltoarea vieții. Dar și în cea a morții. O viață poate fi luată într-o clipă, motivele pot fi din cele mai diverse, mai mult sau mai puțin jusificate.

Am devenit o cititoare înfocată a lui Wiilliam Faulkner după ce am descoperit „Zgomotul și furia” – un roman dificil, dar excepțional. Și am avut o surpriză plăcută să regăsesc în povestirea „Soarele acela din amurg” o parte din personajele care mi s-au așezat în minte poate pentru totdeauna. „Caddy smelled like trees” – leit-motivul obsedant din „Zgomotul și furia” – a revenit ca un ecou în timp ce citeam această povestire care ni-i înfățișează pe copiii familiei Compson la vârste destul de fragede, dar suficient de capabile a culege impresii puternice dintr-o întâmplare neobișnuită ce o are în centru pe una dintre servitoarele negrese ale familiei. Avem de a face cu o incursiune în tărâmul superstițiilor populației de culoare, un tărâm ce nu poate fi cunoscut în totalitate, ci doar intuit din puținele repere ce răzbat la suprafață sau din zvonurile care circulă pe seama lor. Și, nu în ultimul rând, din acele „sunete pe care le scot negrii”, care nu sunt nici cântec, nici plânset.

Faulkner scrie impecabil, pătrunzător, scrutând dimensiunile fizice și psihologice ale spațiului în care s-a născut și și-a petrecut viața. În scrierile sale, reușește să imortalizeze lumea pe care a cunoscut-o atât de bine, o lume pitorească și neliniștită, în continuă fierbere. Și acest lucru se întâmplă atât în multele romane pe care le-a scris, urmărind destinele unor familii din Yoknapatwha – ținutul aproape magic pe care l-a creat ca fundal al operelor sale – cât și în bucățile de proză scurtă – bucăți rupte poate cu brutalitate din viață, dar nespus de fascinante.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply

*