The Kite Runner / Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

0

“For you a thousand times over!”- acesta este ecoul ce mă va însoți multă vreme de-acum încolo, amintindu-mi acest splendid roman, în care tristețea ține pulsul alert, sfredelind sufletul cititorului. Nu știam prea multe despre Afganistan înainte de a citi cartea, iar acum, aflând detalii despre  istoria zbuciumată a acestui pământ, mi-e greu să cuantific care dramă este mai dureroasă: cea a poporului afgan, asupra căruia s-a dezlănțuit mai întâi iadul ocupației ruse, apoi cel al talibanilor,  sau cea a lui Hassan, micul “vânător de zmeie”, evocată de prietenul său Amir?

Am poposit mai întâi în Afganistanul copilăriei lui Amir și Hassan, descoperind rădăcinile unei iubiri  mai presus de toate, ale unei prietenii profunde pe care greșelile doar o întăresc. Hassan face parte din populația considerată inferioară, este un Hazara, dar este mulțumit cu viața sa de simplu servitor în preajma celui pe care îl consideră prietenul său și pentru care este capabil să îndure orice. Dar Amir, la rândul său, va fi în stare de aceleași sacrificii în numele acestei prietenii?

Viața se dovedește crudă și, în tumultul său, desparte destinele celor doi copii. Întâmplările,  amintirile ce revin dureroase, pline de regret și duioșie conturează o poveste pe care nu o poți uita, o dată ce ai citit-o. Poate de aceea este atât de emoționantă, ca să rămână pentru totdeauna în mintea și în sufletul cititorului. Iar când crezi că nu mai e nimic de povestit și totuși ești abia la jumătatea cărții, naratorul te surprinde cu alte evenimente, ce continuă firul tristeții, dar și pe cel al speranței. Moartea, regretul, remușcarea se așează pe terenul neexplorat al iubirii păstrate în adâncul sufletului, în memoria unor vremuri ce nu se mai pot întoarce și a unor oameni ce nu mai sunt.

Tristă, impresionantă, plină de emoție și nostalgie, cartea aceasta se numără printre cele mai bune pe care le-am citit vreodată și cu siguranță o voi reciti cândva.

“He was already turning the street corner, his rubber boots kicking up snow. He stopped, turned. He cupped his hands around his mouth. „For you a thousand times over!” he said. Then he smiled his Hassan smile and disappeared around the corner. The next time I saw him smile unabashedly like that was twenty-six years later, in a faded Polaroid photography.”

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply

*