Acest roman neistoric, cum îl subintitulează chiar autorul, s-a bucurat în ultimele luni de un mare succes în rândul bloggerilor, dar și printre criticii literari de la noi și, cumva, m-a atras și pe mine, chiar dacă de obicei nu urmez valurile. De data aceasta, entuziasmul este stârnit de o compoziție literară de cea mai bună calitate, pe care aș ezita să o recomand neinițiaților, însă înclin să cred că i-ar putea captiva și pe aceștia.
Laur explorează timpul și identitatea și apoi le dizolvă într-un fascinant periplu în care Evul Mediu e doar un fundal, un decor de moment. Episoade ce sfidează reperele temporale se suprapun și întețesc procesul de diluare. Dar Laur are ca fundament și o iubire care se intensifică și se întinde, acoperind întreaga omenire. Cele patru etape ale vieții celui numit pe rând Arseni, Ustin, Ambrozie și, în final, Laur sunt, într-un fel, etapele inițierii într-o existență ce excede capacitatea de înțelegere omenească. Filosofie, religiozitate, enciclopedie a leacurilor empirice și a suferințelor umane- iată câteva din elementele ce concentrează în ele esența cărții.
Presărat cu fraze care te pun adeseori pe gânduri și care se transformă în filtre pentru propria-ți existență, romanul Laur este una din revelațiile literaturii contemporane, care va trece cu succes proba timpului.
