La marginea apei de Sara Gruen, editura Humanitas Fiction

0

Dacă ați citit “Apă pentru elefanți” ori poate ați văzut ecranizarea acestui roman, numele Sarei Gruen vă este cunoscut. Iată un nou roman al scriitoarei americane, tradus şi la noi în această vară, al cărui titlu m-a atras de cum l-am auzit – “La marginea apei”. Am intuit în spatele său o lectură ideală pentru vacanță şi nu numai. Din multe puncte de vedere acest roman m-a surprins plăcut – temele abordate şi modul în care curge narațiunea au fost peste așteptări, iar ceea ce bănuiam a fi o poveste ușor siropoasă s-a dovedit a fi o incursiune complexă pe tărâmurile imprevizibile ale sufletului omenesc, aruncat în vâltoarea celui de-al doilea război mondial. Acesta însă nu acaparează acțiunea, deci nu avem de-a face cu un alt roman despre război, ci doar oferă un plus de dramatism poveştii principale.

Maddie este o tânără din America, obişnuită cu un trai luxos alături de soțul său Ellis, care are nişte părinți foarte bogați. Când aceştia le retrag sprijinul financiar, cei doi tineri pleacă în Scoția, pe urmele monstrului din Loch Ness, în speranța că îşi vor putea recupera astfel viața privilegiată. Căutarea aceasta este însă un pretext folosit abil de autoare pentru a ascunde adevăratele probleme pe care le dezbate în decursul romanului şi pe care le dezvăluie treptat.

Nu bănuiam care va fi calea pe care mă va purta acest roman. Primele pagini te introduc în universul sumbru şi plin de superstiții al sătucului scoțian în care vor locui Maddie, soțul ei şi prietenul acestuia, Hank.

„Era o piatră funerară simplă, tăiată în granit negru, unul dintre puținele lucruri care erau  oricând la îndemână în Glenurquhart și în acele vremuri de restriște.” (pag. 9)

Acolo, în hanul sărăcăcios şi rece, confruntată cu lipsurile, cu restricțiile şi cu pierderile inerente în vreme de război, Maddie se regăsește pe sine şi, totodată, descoperă dragostea care, până atunci, fusese doar o iluzie. Printre fantomele trecutului şi monştrii prezentului care, din păcate, nu locuiesc pe fundul vreunui lac, ci printre oameni, povestea curge fluid, mai întâi molcom, apoi tot mai învolburată, purtându-şi personajele către finalul ce rămâne mult timp imprevizibil.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply

*