Jurnal de călătorie – Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea de Nikos Kazantzakis

0

Memorialistica lui Nikos Kazantzakis este plină de sevă fierbinte, veșnic neliniștită, asemeni sufletului acestuia. Un suflet căruia călătoriile par a-i fi sortite în cel mai natural chip. Dornic de cunoaștere, de pătrundere în profunzimea vieții și a locurilor, Kazantzakis nu obosește niciodată, nu se liniștește niciodată, este într-o continuă frământare, mii de întrebări și posibilele lor răspunsuri se aruncă asupra lui cu forța lavei. Este o plăcere să îl asculți povestind ce simte, ce emoții îi trezesc peisajele legendare pe care le străbate. Căci uiți că de fapt citești, cuvântul său este viu, vibrează în paginile cărții, făcându-te părtaș entuziasmului sau neliniștii, ajutându-te nu doar să vizualizezi, ci să percepi scenele olfactiv, auditiv, chiar și tactil.

Și acesta este unul dintre motivele pentru care îl admir pe acest scriitor grec cu inima în clocot.  Pasiunea răzbate vie din frazele pe care mintea le plăsmuieşte, iar mâna le așterne pe hârtie. Kazantzakis nu este un călător obișnuit, în locurile pe care le vizitează el privește dincolo de învelișul lucrurilor, percepând încărcătura mitică a fiecăruia, ca și cum ar înlătura, unul câte unul, straturile timpului, dezvelind miezul istoriei. Componenta spirituală este puternic nuanțată, fiecare loc are propria religiozitate. Din sumedenia de credințe ce a marcat diferitele colțuri ale lumii, Kazantzakis caută, fascinat, să o distingă pe cea în care se regăsește pe deplin, dar toate par să aibă loc în sufletul său, toate îi influențează simțirea.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply

*