Exorcizat de Radu Găvan

0

Romanul lui Radu Găvan surprinde prin temă, prin limbaj și prin atitudinea personajului față de viață și lumea din jurul său. Este înțesat de idei, dar și de cuvinte și scene dure, iar alăturarea acestor aspecte ce par fundamental diferite conturează o atmosferă inedită. “Exorcizat” vorbește despre ratare, despre teamă, despre societatea mediocră ce nu-i acceptă pe cei ce ies din tiparele sale. Personajul – narator, un tânăr fără prea multe posibilități de reușită, nevoit să se întrețină, se angajează ca agent imobiliar și astfel începe procesul său de exorcizare, pe măsură ce dă piept cu toate fațetele lumii în care se învârte vrând-nevrând. Revolta, frica, dorințele, violența sunt o parte din demonii care îl bântuie și, cu toate că nu m-am putut identifica în ipostazele pe care el le îmbracă, m-am regăsit în unele idei ale sale, i-am aprobat impresiile și am fost impresionată de stilul brutal de a spune lucrurilor pe nume, descriind realitatea fără dulcegării sau prejudecăți.

„…zicându-mi că mâine o să fie mai bine, mai ușor, și tot așa până la ziua în care nu o să mă mai gândesc la acel mâine, viitorul va fi fost deja scris și calea de întors închisă pentru totdeauna.”  (pag. 33)

Cred că această carte țintește către un public mai degrabă tânăr, care nu se oripilează ușor în fața fluxului de imagini neortodoxe, destul de șocante. Recunosc că, de obicei, evit cărțile care descriu frivolitatea prezentului și de aceea am fost uimită de entuziasmul pe care mi l-a stârnit romanul de față. Au cântărit mult și frazele în care am descoperit adevăruri gândite, dar neexprimate de mine, fraze de o frumusețe copleșitoare, emoționante în pofida durității lor. Iar acest personaj bizar la prima vedere are o sinceritate tăioasă și o ambiție puternică în lupta sa cu viața și cu societatea. Am savurat paginile romanului, determinată să dau curs și altădată unor astfel de provocări, care mă scot din tiparele lecturilor mele obișnuite.

„Când aveam treizeci de ani nu îmi închipuiam că așa o să fie, acum m-am obișnuit. Crezi că ai timp, da’ nu-i așa. Ai pe dracu’! Nici nu știi când ajungi ca moșii ăia de care râzi când ești tânăr. Te uiți într-o zi în oglindă și nu-ți vine să crezi. Doar ochii mai sunt ai tăi, restul s-a pierdut.” (pag. 215)

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply


*