„Diavoli fragili” de Radu Găvan

0

În acest număr al revistei Altfel vreau să vă recomand o carte „altfel” – cel de-al treilea roman al lui Radu Găvan, care pe mine m-a dat pe spate, ca să folosesc o expresie mai puțin cultă și poate nepotrivită unei recenzii, dar care, cred eu, descrie cu fidelitate senzațiile pe care le-am trăit pe parcursul lecturii. Romanul acesta pare că nu are început și nici sfârșit, nu aș putea să vă indic un fir pe care să-l urmați și, de fapt, în asta constă o parte din farmecul său. Nu-l pot rezuma în câteva fraze, pot doar să-i invoc frumusețea și forța narativă care fac din el un roman extraordinar, cum rar poți găsi în literatura noastră. Nu mă feresc a folosi cuvinte mari, pentru că, așa cum veți vedea, merită din plin. Atmosfera întunecată te învăluie încă din primele pagini când își face pentru prima oară apariția lacul cel negru fără fund care, alături de alte figuri fantomatice și senzații stranii și apăsătoare, revine la răstimpuri, ca un laitmotiv sumbru. O multitudine de povești se succed într-un ritm amețitor, lăsându-te să crezi de fiecare dată că ai prins firul, că de data asta nu ai cum să te înșeli – o iluzie bine întreținută care plasează cititorul într-un spațiu ambiguu, în care surprizele lovesc în forță, copleșindu-i mintea.

„Încă de când eram copil mi-am dorit să păstrez cumva vie în memorie imaginea celor care au plecat de lângă mine. Mă gândesc la tata din când în când și uneori văd un chip fără trăsături, iar alteori îmi închipui cum arată și niciodată nu e la fel și gândul mă chinuie, ca și cum aș întinde mâna către ceva și acel ceva se îndepărtează chiar când să-l ating cu vârfurile degetelor, cu doar o clipă înainte să-l ajung.” (pag.67)

Multă durere se regăsește în romanul lui Radu Găvan, iar moartea pare a fi un personaj de sine stătător (nu în sens material, ci mai degrabă imaterial, ca o prezență prezentă în permanență, pe care n-o poți vedea, însă o simți). Și totuși, aceste ingrediente terifiante nu fac decât să contureze tema principală a romanului – literatura însăși care, fără răul ascuns în străfundul fiecărei ființe umane, ar fi plată, neverosimilă, lipsită de autenticitate. Multe dintre personajele ce defilează de-a lungul paginilor cărții sunt scriitori sau au de-a face într-un fel sau altul cu lumea literară și astfel, urmărindu-le existențele sau creațiile, uneori fără a mai ști unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea (dilemă care, de altfel, își pierde treptat din însemnătate), putem vedea mai limpede trupul ispititor al literaturii, însoțită de „demonul” său. Avem de-a face cu scriitori-personaje, dar regăsim și referințe la scriitori reali (printre ele, chiar și una la autorul romanului, într-o încântătoare autoironie) – cea mai consistentă îl are în vedere pe scriitorul chilian Roberto Bolano și al său roman „Detectivii sălbatici” (pe care cred că vă veți dori să îl citiți o dată ce veți parcurge „Diavoli fragili”) – un roman cu greutate, de dimensiuni considerabile, cartea de căpătâi a unuia dintre personaje.

„Visele au început după ce împlinisem zece ani. La început erau imagini nedeslușite, șoapte, apoi țipete. Întotdeauna strigătele mă făceau să mă trezesc, tremurând, leoarcă de transpirație, cu inima bubuindu-mi în piept. În următoarele luni imaginile au devenit din ce în ce mai clare, iar șoaptele – cuvinte. Visam mai ales un soare roșu și un drum galben. După aceea, o femeie care mergea pe drum, cu tălpile goale, cu spatele la mine, întotdeauna cu spatele, niciodată nu reușeam să-i văd chipul. Apoi se lăsa întunericul și începeau șoaptele.” (pag. 172)

Fiecare poveste are rostul său în ansamblul romanului, adeseori am simțit nevoia de a răsfoi paginile citite anterior pentru a încerca să fac conexiuni, căutând să găsesc firul logic, rațiunea care le leagă și acest demers în sine are farmecul său. „Diavoli fragili” poate fi o călătorie printre umbre, pe drumul întortocheat al literaturii, răsplătită pe măsură. Și, la final, rămâi cu senzația bizară că încă nu s-a terminat.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply


*