„Copilăria lui Kaspar Hauser” de Bogdan-Alexandru Stănescu

0

Vara mă inspiră și mă îndeamnă să citesc mai mult, mai ales în mijlocul naturii, la ceas de seară, când aromele din aer se împletesc cu întâmplările din paginile cărților și atmosfera devine magică. Am reușit să îmbin lecturi diverse în această vară – cărți dure, cărți pline de sensibilitate, cărți pentru copii și chiar și o carte din sfera eseurilor, și dintre toate acestea vreau să vă prezint ineditul volum al lui Bogdan-Alexandru Stănescu, alcătuit din 12 proze scurte care, împreună, pot fi citite ca un roman – „Copilăria lui Kaspar Hauser”. Și înainte de a vă povesti mai multe despre carte, trebuie să vă spun pe scurt povestea lui Kaspar Hauser, învăluită într-un mister până acum neelucidat. Acest Kaspar Hauser a fost un tânăr apărut de nicăieri pe străzile Nürnbergului, care afirma că și-a petrecut copilăria izolat într-o celulă întunecoasă. S-au speculat multe pe marginea poveștii sale, inclusiv faptul că ar fi un moștenitor nedorit al unei importante familii germane, dar misterul copilăriei și a originii sale a rămas fără dezlegare.

Cartea lui Bogdan-Alexandru Stănescu nu este însă despre Kaspar Hauser, ea explorează un spațiu mult mai apropiat și mai familiar – Bucureștiul din ultimii ani ai comunismului și din perioada de tranziție, urmărindu-l pe Bobiță, personaj-narator, a cărui copilărie împrumută ceva din mitul lui Kaspar Hauser, la nivel metaforic, desigur. Forțele mai mult sau mai puțin întunecate care îl modelează pe copilul Bobiță își trag seva din acest București al betoanelor și al tramvaielor pline ochi, îmbibate de mirosuri de tot felul, din casele-vagon locuite la grămadă de personaje colorate. Fiecare personaj își pune amprenta într-un fel sau altul asupra copilului – printre tați vitregi, bunici mai mult sau mai puțin iubitorii și golanii din cartier, Bobiță supraviețuiește și crește, sorbind din fiecare experiență mai mult sau mai puțin plăcută un nectar dulce-amărui al amintirilor care revin peste ani mai puternice decât ar fi crezut. Amănunte și întâmplări aparent lipsite de importanță atunci când constituiau prezentul capătă o nebănuită intensitate când s-au transformat în trecut și peste toate plutește un aer blând, plin de îngăduință.

Nu este o altă carte despre copilăria în comunism, cum ar părea la prima vedere, de altfel, doar o parte din prozele acestea se întind pe spațiul copilăriei. Ineditul și autenticitatea și le ia din stilul scriiturii, din atmosferă, dar și din intenția autorului, care nu se axează pe tema vieții în epoca de aur (chiar dacă, vrând-nevrând, o pune pe tapet în prima parte), ci pe evoluția personajului principal, care, fără îndoială, este rezultatul acțiunii tuturor „forțelor” care îl îmbrâncesc dintr-o parte în alta de-a lungul vieții. Interesante sunt și textele care ni-l înfățișează ca adult, la începutul anilor 2000, și care ne dezvăluie un personaj complex, ce-și poate atrage cu ușurință empatie, chiar și atunci când calcă în străchini. Lumea literară ori lumea obscură a localurilor de noapte dintr-un București nu foarte îndepărtat constituie cadrul în care se mișcă adultul căruia cândva i se spunea Bobiță.

Scrierile lui Bogdan-Alexandru Stănescu au o umbră de mister și ambiguitate care te îndeamnă să stai agățat de paginile cărții. Limbajul are o savoare deosebită, frazele curg fluid împrăștiind în lături fragmente dintr-un puzzle captivant.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply

*