Cărți numai bune de citit în vacanță

0

Se apropie vremea vacanțelor și m-am gândit că bagajul cu lecturi trebuie pregătit din timp, de aceea, în acest număr al revistei aș vrea să vă propun câteva cărți care, cred eu, vor fi o companie plăcută vara aceasta, pe plajă, pe terase sau pur și simplu la firul ierbii. Unele dintre ele sunt cărți de-a căror frumusețe m-am convins deja. Altele sunt prospături pe care ni le-au pregătit editurile și pe care le intuiesc a fi minunate – am un simț special pentru așa ceva.

Dacă vreți să evadați puțin din lumea contemporană, vă recomand un salt în timp, în Bucureștiul fanariot, grație noului roman al Doinei Ruști, cu un titlu misterios – Mâța Vinerii, care mie, cel puțin, mi-a stârnit o grămadă de întrebări până să citesc cartea. Pe urmă, pe măsură ce m-am cufundat în paginile sale, greu m-am putut desprinde de ea și de parfumul epocii evocate, de aromele ce răzbat din această poveste palpitantă desfășurată la granița dintre realitate și magie.

Pentru amatorii de suspans propun un roman antipolițist de factură polițistă – Friedrich Dürrenmatt – Făgăduiala (Recviem pentru romanul polițist), care pe mine m-a câștigat din primele pagini, fiind altceva decât ceea ce bănuiam că ar putea fi. Povestea lui Dürrenmatt scrutează cu finețe universul psihologic, dezvăluind umbrele din afară, dar și pe cele dinăuntru. Totul începe cu o crimă îngrozitoare – o fetiță ucisă în preajma unei păduri. Criminalul este descoperit repede, ba chiar mărturisește crima și aproape toată lumea este convinsă de vinovăția acestuia. Dar ar fi fost prea simplu să rămână așa. O singură persoană pare să fie de o altă părere și în virtutea promisiunii făcute părinților victimei de a-l descoperi pe criminal, își schimbă întreaga viață. Pentru că nu poate accepta că toată problema s-a rezolvat atât de simplu, prin mărturisirea făcută de cel mai la îndemână suspect. Să aibă oare bătrânul Matthai dreptate? Sau convingerea sa rezidă dintr-o anume nebunie de care cunoscuții, având în vedere viața ciudată a acestuia, au tot dreptul să îl bănuiască.

Cea mai recentă apariție pe lista scriitorilor mei preferați este John Fante, pe care Charles Bukowski îl considera zeul său. Se pot remarca influențe ale lui Fante în scrierile lui Bukowski, dar, totodată se văd clar diferențele, elementele care conferă autenticitate stilului fiecăruia. Drumul spre Los Angeles, romanul pe care vi-l recomand, îl are în centru pe Arturo Bandini, un alter-ago al autorului, scriitor aspirant nevoit să se lupte cu sărăcia și mizeria. Episoade memorabile se regăsesc în  istorisirea lui Bandini, în special legate de munca la fabrica de conserve de pește, unde mirosul este îngrozitor. Dar interesantă este și realitatea paralelă pe care Arturo și-o construiește pentru a îndura mai ușor pe cea în care vrând-nevrând trăiește. Minunată carte, profundă și amuzantă deopotrivă.

Am și o recomandare pentru adolescenți – seria Tocilara de Holly Smale, apărută la Editura Gama. Și eu și fiica mea de 12 ani am parcurs captivate primul volum – De la geek la șic și ni le dorim cu ardoare pe celelalte trei. Harriet este o adolescentă de 15 ani dornică să scape de eticheta de tocilară – „geek” și care, ca orice adolescentă, are o sumedenie de probleme. Și-și face rost de și mai multe din clipa în care ajunge să fie remarcată de o agenție importantă de modelling. Dincolo de povestea plină de peripeții și situații amuzante, cartea are un amplu mesaj educativ pe care l-am remarcat atât eu, ca părinte, cât și „publicul țintă”. Aveam ceva prejudecăți legate de cărțile contemporane pentru adolescenți, însă cartea aceasta mi le-a spulberat.

Din seria noutăților, abia aștept să citescDiavoli fragili, noul roman al lui Radu Găvan, pe care vi-l recomand „la sigur”- mi-a plăcut foarte mult tot ce-am citit scris de el până acum, iar primul său roman, „Exorcizat” l-am citit pe plajă. Stilul său incisiv și proaspăt te scutură, te scoate din zona de confort și dă dependență. Sunt convinsă că în „ Diavoli fragili” voi regăsi o poveste de viață incitantă, răscolitoare, ce mă va urmări multă vreme. Radu Găvan m-a surprins cu fiecare scriere a sa. Vocea sa aduce un suflu inedit în literatura română contemporană, în ea se simte forță și siguranță. Imaginile rupte din realitatea de lângă noi șochează prin sinceritate, dar și prin profunzimea la care pătrund, scoțând la iveală ascunzișurile sufletului omenesc.

Vă semnalez și un nou volum al lui Bukowski, aflat în pregătire la Editura Polirom – Povești despre nebunia obișnuită. A devenit unul dintre scriitorii mei preferați de când am citit „Dragoste la 17,50$”, mi se pare genial și trebuie să recunosc că mă scoate mereu din impas – ori de câte ori nu știu ce să mai citesc sau nu mă simt mulțumită de niciuna dintre cărțile pe care le deschid, e suficient să îmi arunc privirea peste una dintre cărțile sale, să o răsfoiesc puțin, și blocajul dispare. La fel mi se întâmplă și cu Marquez. Cea mai nouă traducere din opera sa – Călătorind prin Europa de Est s-a dovedit a fi un periplu savuros dincolo de Cortina de Fier care, după cum spune Gabo „nu e cortină și nu e nici de fier. E o barieră de lemn vopsită în roșu și alb, ca firmele frizeriilor.”

Tot dintre scriitorii consacrați, îl admir foarte mult pe Nikos Kazantzakis și mă bucură vestea reeditării romanului „Fratricizii” la Editura Humanitas Fiction. Am citit cartea acum ceva timp, într-o ediție veche și mi-a rămas în minte dramatismul poveștii, spiritul Greciei măcinate de conflicte, dar și eterna preocupare a lui Kazantzakis pentru dezlegarea enigmelor vieții. Orice ați alege însă dintre romanele lui Kazantzakis, veți fi purtat pe meleaguri încântătoare, învăluiți de miresme amețitoare. Chiar și atunci când întâmplările relatate sunt pline de tragism.

Vă doresc lecturi minunate în această vară, oriunde ați petrece-o.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply


*