Cărţi noi pe care nu trebuie să le ratezi în 2017

0

Vacanța a luat sfârșit, dar pofta de lectură a rămas la fel de intensă. Și nu se putea altfel din moment ce am avut stimulente atât de puternice – am descoperit scriitori consacrați pe care i-am adăugat în lista celor preferați, dar și nume noi din lumea literară ale căror cărți m-au entuziasmat la fel demult.

Aș începe cu Charles Bukowski și cel mai recent volum de povestiri tradus la noi – „Dragoste la 17,50$”, despre care vă mărturiseam în numărul trecut al revistei că îmi doresc să îl citesc. Am reușit să bifez această dorință și acum pot vorbi în cunoștință de cauză despre ceea ce doar intuiam – Bukowski e genial, deși nu oricine poate gusta scriitura lui. Mi-am dat seama că, în ceea ce-l privește, nu există cale de mijloc între admirație și dezgust. Imaginile ce prind viață în prozele sale nu sunt nici pe departe delicate și vulgaritatea este doar unul din ingredientele din care sunt alcătuite. E superficial să vorbim doar de vulgaritate, ea este doar o modalitate de exprimare a unor idei cât se poate de profunde și trebuie să ai capacitatea să privești dedesubt sau, mai mult, să poți digera adevărurile pe care Bukowski le așterne în pagină atât de direct și sincer. Dacă nu vă deranjează expresiile triviale și sunteți dispuși să priviți cu suficientă deschidere o lume a degradării fizice și sufletești, cartea aceasta este pentru voi. Dacă nu, e mai bine să o evitați.

Un pic mai cuminte, dar plin de un umor irezistibil este Kurt Vonnegut, al cărui stil mi-a plăcut la fel de mult ca al lui Bukowski. Am citit romanul „Cutremur de timp”, un soi de confesiune delicioasă în duritatea ei, presărată din belșug cu fraze pline de miez, dar și cu expresii „neortodoxe” (ceva mai rar ca la Bukowski, ce-i drept). Dacă stau bine să mă gândesc, au câteva puncte comune acești doi scriitori, ceva care mă fascinează și mă împinge să-mi doresc să citesc mai mult. Vonnegut are și ceva elemente SF pe care le mânuiește impecabil în conturarea mesajului său. În esență, romanul are un profund caracter satiric la adresa importanței pe care oamenii o acordă nimicurilor din viața lor. Cutremurul de timp, ca pretext al acestui demers, mi se pare o metaforă ingenioasă. Ironiile lui Vonnegut sunt sclipitoare, am râs cu poftă, chiar dacă am intuit și amarul din spatele multor afirmații. Și la Vonnegut întâlnim un alter-ego în persoana lui Kligore Trout. La Bukowski îl aveam pe Henry Chinaski. Amândoi scriu minunat, în opinia mea. Și vi-i recomand cu drag.

Să poposim și prin literatura noastră, aruncând o privire asupra numelor relativ noi – Camelia Cavadia și al doilea roman al său, „Măștile fricii” aduce un suflu proaspăt în proza contemporană cu accente psihologice. Să nu vă sperie această sintagmă, romanul Cameliei se citește cu sufletul la gură și cu multă empatie. Chiar dacă nu ați trecut prin aceleași drame ca Ema, eroina-naratoare, vă veți regăsi cu siguranță în trăirile acesteia și veți descoperi, poate cu stupoare, fricile ce se ascund în fiecare dintre voi. Și, poate, vă va fi mai ușor să le demascați. Violența îmbracă multiple forme, la fel și frica ce se naște din ea. Rănile pe care acestea le sapă nu se găsesc la suprafața pielii, ci mult mai ascunse, acolo unde ochiul nu le poate detecta. Mesajul romanului este complex, atingând paliere întunecoase ale conștiinței. De citit!

Și, de la literatura română, mă întorc iarăși la cea americană, de dată mult mai recentă decât aceea a „greilor” despre care v-am povestit la început. De Maria Semple probabil nu ați auzit, însă veți avea ocazia să citiți romanul său „Where’d you go, Bernadette” care va fi tradus anul acesta la Editura Litera. Eu am citit cartea în limba engleză, adusă de-acolo, de la mama ei, cu tot cu autograful autoarei și ulterior am aflat că ea va fi accesibilă și cititorilor români. Povestea este antrenantă și inteligentă, surprinzând spectrul relațiilor de familie atunci când asupra lor năvălește o așa-zisă criză de personalitate. Bernadette este mama, Bee este fiica, și ea este cea care istorisește întâmplările bizare ce premerg dispariția mamei sale. Acțiune, umor și o atmosferă profund americană ce vă va ține cu sufletul la gură, purtându-vă din Seattle până în Antarctica. Bașca apariția FBI-ului în scenă, pentru și mai mult suspans.

Lecturi minunate vă doresc!

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply

*