Ca să nu te pierzi în cartier, de Patrick Modiano

0

Se poate spune că scurtele romane scrise de Patrick Modiano, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 2014, urmează un tipar, seamănă între ele, au atât de multe puncte comune încât ar părea că autorul are o rețetă ce îl ajută să aștearnă pe hârtie umbre, povești, sau povești învăluite în umbre. Cu toate acestea, fiecare roman are individualitatea sa, conferită fie de personaje, fie de palierul memoriei pe care autorul alege să îl străbată, fie de nuanțele destinelor pasagere pe care le îmbie să poposească în paginile pe care le scrie.

V-am mai recomandat cu alte ocazii scrierile lui Patrick Modiano, fiind de obicei foarte entuziasmată de atmosfera acestora. Ei bine, de data aceasta nu am fost la fel de încântată de ceea ce am citit, poate și din pricina personajului principal – un bătrân scriitor pentru care viața nu mai prezintă interes, izolat din proprie voință, măcinând în singurătatea pe care și-a dorit-o clipele plate ale ultimilor săi ani. Un om pentru care trecutul este un capitol ferecat cu multe lacăte, care cu greu își amintește de primul roman pe care l-a scris, chestie care m-a intrigat, mi se pare neverosimilă această uitare, e ca și cum ar fi uitat de propriul copil.

Amintirile revin însă pe nepusă masă, provocate de întâlnirea bizară cu un personaj dubios. Și revin vagi, tulburi, agățate de mici detalii, așa cum ne-a obișnuit deja Modiano. Nu pot spune că mi-a displăcut, însă alte romane ale acestui scriitor m-au impresionat mult mai mult. Un fel de oboseală plutește printre rânduri și nu știu dacă să o atribui personajului, poveștii în sine sau monotoniei. Totuși nu pot să nu apreciez alegerea titlului, pe care nu mi l-aş fi putut explica dacă nu citeam cartea în întregime. Inspirată alegere, îmbibată de mister și nostalgie.  

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Andreea Iulia Toma

Existența mea ar fi lipsită de culoare dacă n-ar fi cărțile, cărora le-am dedicat o bună parte din timpul meu în ultimii ani (aproape patru), de când mi-am făcut și eu un blog ca tot omul și îmi dau cu părerea atunci când simt nevoia. Mămică, de profesie jurist, dar fără a fi practicat vreodată, mă învârt într-un spațiu înțesat de cărți, mici bucurii și tot felul de griji neinteresante.

Leave A Reply


*