Maestre, porniți motoarele muzicale! 3 ore în cosmosul muzical alături de Dumitru Prunariu

0

Azi am trecut pe lângă sediul Radio Timișoara și am admirat din mers print-urile pe care le-au afișat de ceva timp pe gardurile ce înconjoară clădirea. Nu mai țin minte titlul acestei galerii foto urbane, însă țin minte că e dedicată românilor care au scris sau scriu istorie. Am găsit-o pe Maria Tănase, pe George Enescu, pe Brâncuși și pe Dumitru Dorin Prunariu- primul și singurul cosmonaut român care a ajuns în spațiu. Probabil că nu aș fi observat numele acesta dacă nu aș fi fost familiarizată cu poza tânărului îmbrăcat în costum de cosmonaut. Nu, nu am stat la ceai cu domnul Prunariu (pff, ce mi-ar fi plăcut!) și nu, nu am văzut această poză înrămată pe biroul său, ci o recunosc pentru că am văzut-o pe invitația unui eveniment excepțional susținut de către Filarmonica Banatul în cinstea serbării a 35 de ani de la zborul în spațiu al cosmonautului român Dumitru Prunariu.

Așa cum mi se întâmplă de obicei, evenimentele faine le descopăr fie pe Facebook, fie prin recomandări. De această dată am văzut afișul evenimentului pe pagina celor de la Filarmonica Banatul, iar un îngeraș mi-a șoptit că mi-a fost rezervată o invitație la eveniment. Bucuria a fost mai mică decât spațiul cosmic observabil, dar mai mare decât circumferința inelelor planetei Saturn. Am așteptat cu nerăbdare evenimentul din două motive: aveam să aud intervențiile științifice ale invitatului de onoare în timp ce orchestra Filarmonicii oferea sprijin muzical excepțional. În Timișoara nu am mai auzit să se fi interpretat suita pentru orchestră „Planetele”  de G. Holst, deși țin minte o mențiune a unui meloman convins care îmi spunea că lucrarea nu a mai fost adusă în fața publicului de aproape cincisprezece ani.

Nu aș vrea să intru în detalii organizatorice, precum faptul că acest concert a fost organizat în cinstea cosmonautului care a primit, din nou, titlul de cetățean de onoare al Municipiului Timișoara. Nu aș vrea să mă leg nici de fapul că am găsit prin presă informații de tip can-can despre un om care a scris istorie, detalii care prin expunere publică nu aduc zâmbetul pe buze celor implicați, dat fiind caracterul privat al informațiilor… care ar trebui să rămână private. Aș vrea să merg în continuare pe un ton pozitiv și să aplaud reușitele domnului Dumitru Dorin Prunariu în materie de „pionerat cosmic”, reușite care au ocupat 5 pagini pline ochi, parcurse cu răbdare de către primarul orașului în momentul acordării titlului de cetățean de onoare pe scena Filarmonicii Banatul.

Încă din vremea adolescenței domnul Prunariu a dat semne cum că vrea să devină o referință în lumea aeronauticii. La 17 câștigă Premiul Republican la concursul de creații tehnice „Minitehnicus”. Anii trec și ajunge să parcurgă stagiul militar, fiind selectat și inclus în rândul celor 17 tineri care urmau să fie antrenați în cadrul Misiunii Spațiale Româno-Sovietice „Intercosmos”. Face față tuturor provocărilor, care putem deduce că nu sunt chiar ușoare, și ajunge în punctul în care este selectat pentru a zbura în cosmos. În 14 mai 1981, a fost lansată racheta ce purta nava cosmică „Soiuz-40” la bordul căreia se afla și tânărul Dumitru Dorin Prunariu. Echipajul era un mix româno-sovietic format din două persoane. Curioși de timpul petrecut în spațiu? Perioada petrecută în infinitatea înspăimântător de frumoasă a cosmosului a fost de 7 zile, 20 de ore și 42 de minute.

Aleg să extrag de pe caietul-program, primit la intrarea în Sala Capitol, o declarație ce aparține singurului cosmonaut român: „Pe la ora 19.00-20.00 treceam zilnic deasupra României. De acolo, de sus, România se vedea de mărimea unei pâini rumene de casă.” Acum, având această imagine în minte, am să vă provoc și mai mult și am să vă spun că întreg concertul a fost presărat de proiecții cu imagini unice primite de la NASA. Credeți-mă… văzând solul de pe planeta Marte prin lentila robotului Curiosity, stâncile roșii, văile… sau detaliile uimitoare ale inelelor Planetei Saturn… Nu am cuvinte să descriu experiența. Orchestra a colaborat cu domnul Prunariu pentru realizarea unor secvențe unice: la începutul fiecărui moment muzical dedicat fiecărei planete din sistemul nostru solar, audiența era bombardată cu informații științifice excepționale legate de specificul fiecărei planete. Ne erau explicate caracteristicile de bază, denumirile, diferențele între structurile atmosferice și se semnalau elemente unice fiecărui astru.

Sursă#2_-Virgiliu-Pop

Să vă spun ce am aflat, căci mi-am luat notițe, însă am să întind coarda și am să vă rog să ascultați suita pe măsură ce parcurgeți rândurile de mai jos. Veți vedea că maestrul Holst a construit o lume muzicală aparte, o lume parcă smulsă din spectaculozitatea greu de imaginat a cosmosului. Așa cum îi spunea și domnul Prunariu dirijorului orchestrei, domnul Nicolae Moldoveanu, așa voi spune și eu: „Maestre, porniți motoarele muzicale!”.

Marte- „Aducătorul războiului”: știm cu toții că vorbim de o planetă roșie, însă cunoaștem cauza? Ei bine, culoarea este explicabilă prin prezența în cantități enorme a oxidului de fier, ce îi aduce denumirea de „Planeta Roșie”. Pe Marte se găsește cel mai înalt vulcan din sistemul solar, cu altitudinea de 21.230m, denumit Olympus Mons. Să nu subestimăm Planeta Războinică, pentru că are suficient de mult teren pentru lupte, mai precis cel mai mare canion se află pe Marte: Vales Marineris. După ce am aflat aceste date… mă gândeam că nu aș vrea să calc pe acest tărâm nici măcar în vis.

Venus- „Aducătoarea păcii”: Am chicotit puțin realizând că una dintre cele mai călduroase, de-a dreptul sufocante planete din întreg sistemul solar, este denumită „aducătoare de pace”. Temperatura pe Venus ajunge până la 400 de grade Celsius. Cauza? Gazul carbonic acționează sub căldura razelor solare asemenea geamurilor unei sfere. Adică, se asigură că ține căldurica acolo. Doar că pe Venus nu găsim nicio verdeață. Venus mai este numită și „Steaua Ciobanului”, fiind cel mai probabil formată în aceeași epocă și din același material cosmic precum Terra.

Mercur-„Mesagerul înaripat”: primele observații legate de Mercur apar încă din vremea sumerienilor, mai exact în al 3-lea mileniu î.Hr. Încă mă întreb cum a funcționat omenirea fără aparatură performantă și a avut aceste rezultate incredibile, adesea greu de egalat. Suprafața sa se aseamănă cu cea a Lunii și este biologic inactivă de milioane ani. Bad news. Deci… nicio șansă să ne retragem pe Mercur dacă Terra va deveni neîncăpătoare.

Jupiter- „Aducătoarea bucuriei”: Holst a reușit o treabă incredibilă, să redea bucuria în unde sonore la o capacitate asemănătoare cu cea a Planetei- Gigant. Jupiter este cel mai mare corp din sistemul solar: are un diametru de 11 ori mai mare decât cel al Terrei și o masă de 318 ori mai mare. Dacă vorbim de volum, volumul bucuriei de pe Jupiter este de 1.300 de ori mai mare decât cel al Terrei… Mă simt atââât de pitică în acest moment! Și cireașa de pe tort: Jupiter are (poate) un miez din material solid de la 10 până la 15 mase pământene. Acum voi face o pauză și mă voi uita în gol…

Saturn- „Aducătoarea spiritului senectuții”: Se pare că bătrânețea nu vine numai odată cu vârsta, ci și odată cu inelele uimitoare ale lui Saturn. Aceasta este a 2-a planetă ca dimensiune din sistem, după Jupiter. Deși atmosfera pare blândă, vânturile pot ajunge până la 1800 km/h. Ce să mai vorbești de fixativ și freze care rezistă… Precum un bătrânel trecut prin viață, Saturn are 62 de copii, adică sateliți, asta fără a mai număra particulele din inelele sale. De ce ne este ușor să recunoștem planeta? Pentru că este înconjurată de inele imense.

Uranus- „Magicianul”: Este a 7-a planetă de la Soare. În greaca veche însemnă „cer” sau „rai”. Dat fiind distanța față de Soare, primește mai puțină căldură. Are inele, precum Jupiter și Saturn, însă sunt întunecate și ceva mai complexe. Acestea au fost descoperite de un astrofizician amator, iar apoi prezența lor a fost confirmată de Hubble și Voyager 2. Chiar și Uranus are sateliți, deși e un astru mai dark, iar numărul acestora se ridică la 27. Au și nume. Sateliții Magicianului nu pot avea orice nume: au fost denumiți după personajele lui Shakespeare. Sunt curioasă care dintre sateliți poartă numele de Hamlet…

Neptun- „Misticul”: este cea mai îndepărtată planetă din sistemul nostru solar și a fost descoperită într-un mod ce pare greu de crezut și asimilat de către mințile înguste ce nu se joacă în fiecare zi cu ecuații și teorii ale relativității și a universurilor paralele. Corpul ceresc a fost descoperit pe baza calculelor matematice. Din nou, îmi voi lua o pauză și am să privesc în gol.

Norocul face că sunt la finalul articolului, iar pauza poate fi una mai lungă. Dacă am rămas cu ceva în cap după toată experiența asta? Da, am aflat o mulțime de detalii științifice a căror importanță a fost suținută de imagini reale suprinse în spațiu. Dacă am întrebări pentru domnul Prunariu? Pfff, am atâtea încât de emoție le-am uitat pe toate. Dacă am fost impresionată de acest fusion orchestră-știință? Am fost hipnotizată. Dacă mi-a fost satisfăcută curiozitatea? Nu prea, chiar mi-a stârnit pofta de a cerceta mai mult acest domeniu și de a-mi face o pușculiță dedicată fondurilor pentru un telescop. De ceva timp mă chinui cu acel telescop, sigur va veni și vremea când îl voi muta din wishlist în balcon.

Ps: Mulțumesc Virgiliu Pop pentru cadrele inedite!

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply


*