Concert pentru o toamnă barocă: Jordi Savall și Ansamblul Hesperion XXI

0

Într-o mână aveam umbrela, iar pe antebraț îmi atârna geanta. Cu cealaltă mână încercam să strâng cât mai bine gulerul paltonului în jurul gâtului, căci simțeam că îmi pătrunde vântul până în măduva oaselor. Din când în când mai aruncam câte un ochi la geantă. Știam că am ceva valoros acolo. Ceva ce mi-a dat fiori câteva zile bune, de fiecare dată când ajungea sub ochii mei. Ceva ce îmi va duce mintea spre o epocă de mult apusă, pe cât de fascinantă, pe atât de intensă.

Concert Jordi Savall si Ansamblul Hesperion XXI

Încercam să grăbesc pasul, căci eram în întârziere. Era deja 18.40. Nu mai aveam răbdare. Eram pe Strada Eugeniu de Savoya și nu am putut să nu zâmbesc gândindu-mă la frumusețea acestui drum către Filarmonică. Nu bălțile, imense și parcă nespus de adânci, au fost cele care mi-au gâdilat mintea, ci faptul că pe 18 octombrie 1716 Prințul Eugeniu de Savoya a reușit să cucerească cetatea controlată de turci. Cetatea pe care acum o numim acasă, această Mică-Vienă, adică Timișoara. Încă un semafor și ajungeam la destinație. Nerăbdarea punea stăpânire pe mine așa că am scos telefonul și am început să butonez aruncând priviri grăbite spre semafor. 50 secunde până la verde. Am deschis Google și am căutat… „Barocul”.  03…02…01, verde! Am traversat în fugă și am ajuns pe treptele Filarmonicii Banatul și m-am adăpostit de ploaia care nu se lăsa dusă. Mă uitam la afișul care anunța concertul anului Jordi Savall și ansamblul Hesperion XXI, și nu îmi venea să cred că ajung să îl văd pe scenă! Am pipăit invitația ascunsă în geantă și am șoptit pentru mine: „perlă cu aspect neregulat”. „Barroco” în limba portugheză se traduce ca: „perlă cu aspect neregulat”. Nici că se putea găsi o expresie mai sugestivă. Cu toții ne gândim la Franța când vorbim de baroc, mai precis la termenul de „Baroque”, însă curentul a luat naștere în Roma, la începutul secolului al XVIII-lea, urmând a fi răspândit în întreaga Europă.

Concert Jordi Savall si Ansamblul Hesperion XXI

Ușile s-au deschis, iar lumea a luat cu asalt intrarea. Trebuie să recunosc că de ceva vreme nu am văzut publicul timișorean să fie de atât de entuziasmat. Am ocupat un loc chiar în spatele sălii. Nu simțeam nevoia de a vedea spectacolul, ci doream să trăiesc concertul. M-am uitat peste program și am rămas fără cuvinte când am văzut ce ne-a pregătit Maestrul. Mi-am amintit unul dintre concertele cu care Maestrul Jordi Savall a uimit publicul român acum câțiva ani. A fost chiar în cadrul Festivalului George Enescu 2013, când a ales să povestească pe note legenda Lucreziei Borgia. Concertul din acel an a purtat denumirea de „La Dinastia Borgia” și a prezentat de fapt o frescă a societății acelui secol și o radiografie a celebrei legende feminine. Am urmărit concertul la televizor, iar acum sunt în sală cu acest mare cercetător al lumilor muzicale europene, asiatice și africane! Nu are sens să enumăr sutele de realizări muzicale, căci sunt la un Google distanță. Mi-aș dori să conștientizăm câtă muncă necesită scoaterea la lumina a unor piese muzicale rătăcite prin istorie, prin epoca Medievală sau Barocă. Toate bucățile muzicale prezentate de Maestru împreună cu ansamblul Hesperion XXI redau starea emoțională a unor societăți pe care nu avem cum să le cunoaștem decât din cărțile de istorie, de aici și valoarea inestimabilă a acestora.

Concert Jordi Savall si Ansamblul Hesperion XXI

Aplauze și începe incursiunea în istorie. Scena între întuneric și lumină. Semi-obscuritate. Trandafirii albi și instrumentele ansamblului erau singurele elemente care îți furau privirea. Atmosfera era una intimă. Deși sute de persoane își aținteau ochii spre scenă, atmosfera era una de confesiune. Ansamblul emana numai căldură și calm. Cu toate că uneori ritmul propus de Folia (un dans de origine populară, dezvoltat în Peninsula Iberică, Evul Mediu) era mai alert, starea de calm pe care o primeai de pe scenă, nu se schimba indiferent de ritm. Sufletul ne-a fost acaparat de un solo de chitară, prin care care Rolf Lislevand ne-a gâdilat auzul și imaginația, ducându-ne cu gândul la Don Quijote de la Mancha și ale sale mori de vânt. Cu fiecare piesă, treceai de la veselie, la dragoste, la nostalgie, cu ușurința cu care Andrew Lawrence-King (harpă spaniolă barocă) pișca harpa. Că tot a vent vorba de Andrew Lawrence-King, membru al ansamblului Hesperion XXI, acesta a câștigat simpatia și admirația publicului în momentul în care a intrat în rolul unui trubadur citând din memoriile marelui Casanova. Câteva versuri care să introducă în scenă o piesă destinată amorezilor, piesă care ar fi avut puteri „magice” asupra domniței care o dată dansată pe aceaste ritmuri nu ar mai fi respins avansurile partenerului de dans.

Piesele se scurgeau atât de lin, încât strângeam pumnii din ce în ce mai tare în speranța că spectacolul va dura cel puțin jumătate dintr-o eternitate. Soloul Maestrului ne-a dus spre marginea pământului. Cât timp acesta a acaparat scena, noi cei din public, am pierdut noțiunea de timp și spațiu. Lumina difuză, îmbrăcămintea sa neagră și viola maronie au construit un spațiu în care nimic nu mai conta, decât următorul acord. Doar atât. Spectacolul s-a încheiat pe note vesele, căci David Moyoral ne-a readus aminte de sunetul castanietelor. A fost grozav să aud acest dialog, aș putea spune dinamic și echilibrat, dintre violă și castaniete. Mișcarea brațelor sale parcă erau menite să îmbrățișeze sunetele hotărâte și senzuale ale celor două bucăți de lemn însuflețite.

Concert Jordi Savall si Ansamblul Hesperion XXI

Am părăsit sala de spectacol nemaiștiind dacă pășesc sau plutesc. Nu îmi doream nimic în afară de o plimbare pe ploaie, doar ca să am mai mult timp să interiorizez întreaga experiență, care este una din cele mai frumoase trăiri în materie de muzică experimentată în acest an. Am pipăit cu vârful degetelor invitația pe care am pus-o în buzunar și am zâmbit gândindu-mă că abia aștept să văd ce concerte ni se pregătesc pentru la anul în cadrul Festivalului Baroc… și cine știe, poate am să îmi iau și eu niște castaniete. Ploaia? Nici nu o mai simțeam.

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Giorgia Harasim

Dă-mi un vinil cu blues, o ciocolată cu marțipan, un fotoliu comod, o carte bună și o să vezi cel mai fericit om de pe pământ. Toate astea montate într-o casă pe roți cu destinația „over the rainbow”.

Leave A Reply

*