Art Nouveau la Timişoara

0

Într-o frumoasă și zi însorită de iunie, am pornit într-o plimbare de câteva ore pe străzile oraşului nostru. De această data nu singur, ci împreună cu un grup extrem de entuziast.

Oficiul Arhitecţilor din România filiala Timişoara împreună cu autorităţile locale şi cu sprijinul Institutului Naţional al Patrimoniului, a organizat un tur de arhitectură pentru a descoperi stilul Art Nouveau în Timişoara. Scopul? Ne propunem să descoperim cât mai multe clădiri construite în stil Art Nouveau.

Art Nouveau la Timişoara

Înainte de a porni în plimbarea noastră, se cade să precizăm câteva detalii despre acest stul – Art Nouveau. Stilul Art Nouveau apare în perioada 1890 – 1910 în întreaga Europă, dar şi în America de Nord. Acest nou stil se inspiră din natură, iar în funcție de țara în care se manifestă, acestor elemente li se adaugă detalii cu specific local. Din acest motiv, stilul Art Nouveau primeşte diferite nume în Europa, astfel în Germania el se numeşte Jugendstil, în Spania – Modernismo, în Austria – Secessionsstil. Stilul influenţează toate formele de artă, dar şi arhitectura.

Ziua de 10 iunie a fost aleasă ca ziua Art Nouveau în lume. Astfel, se comemorează trecerea în nefiinţă a doi mari arhitecţi ai acestui stil, şi anume Antoni Gaudi şi Ödön Lechner.

Primul nume este extrem de cunoscut şi îndeajuns să spunem biserica Sagrada Familia, Casa Milla sau Casa Batllo, Parcul Güell ca să facem legătura. Al doilea este al unui architect de origine maghiară care a proiectat clădiri în stilul Secession, numit secession maghiar, pentru că îmbină trăsăturile stilului Art Nouveau cu elemente specifice Ungariei. Pe lângă multele clădiri proiectate de acesta în Budapesta, mai aproape de noi sunt primăria din Szeged şi Zrenjanin.

Art Nouveau la Timişoara

Dar să revenim pe meleaguri timişorene după această scurtă introducere în ceea ce înseamnă stilul Art Nouveau. Plimbarea noastră porneşte din Parcul Poporului. Din această oază de verdeaţă admirăm salba de palate de la strada 3 August 1919. Aceste palate au răsărit, am putea spune ca ciupercile după ploaie, în maxim doi ani după ce proprietarii lor au cumpărat terenul de la autorităţile locale. Acest teren a apărut după ce autorităţile au luat decizia de a demola fortificaţiile cetăţii. Demolarea s-a făcut deoarece fortificaţiile nu mai corespundeau noilor strategii militare, în plus, oraşul trebuia să se dezvolte. Astfel au fost demolate şi frumoasele porţi ale oraşului Poarta Vienei, a Transilvaniei şi a Petrovaradinului.

Art Nouveau la Timişoara

Ca o mică curiozitate a vremii, clădirile cu un etaj se numeau simplu… case, iar clădirile cu două etaje se numeau palate.

Salba de palate de pe strada 3 August 1919 începe cu Palatul Miksa Steiner. Proprietarul primeşte autorizaţia de construire în 04.06.1901 şi autorizaţie de locuire în 17.04.1902. Iată că într-un an şi câteva zile răsare un palat cu o faţadă extrem de frumos decorate, ce conţine chiar şi o proră. Lângă acesta găsim un alt palat mai sobru şi mai puţin decorat, palatul Anheur. Urmează un altul decorat cu figure feminine, palatul Haymann. Palatul Karl Kunz, continuă salba de palate. Astăzi din păcate doar nişte figure feminine se mai păstrează din decoraţiile ce împodobeau această clădire. Ca fapt divers, autorizaţia de construire este dată în 06.11.1902, iar cea de locuire la data de 29.10.1903. Deci, după cum vedem în aproximativ un an răsar 4 palate. Locuinţele din acestea erau închiritate, camerele aveau vedere la parc, iar dependinţele erau înspre curte.

Art Nouveau la Timişoara

Palatul Szekely şi Băile Neptun închid numărătoarea. Primul este construit de către Laszlo Szekely, în mai puţin de 8 luni, pentru mama sa. Remarcăm decorurile geometrice ale faţadei. Băile Neptun au fost proiectate de Laszlo Szekely drept baie publică. În semn de respect şi apreciere pentru întreaga sa muncă, autorităţile i-au permis arhitectului şef al Timişoarei să îşi aşeze o monogramă pe faţada clădirii. Sus pe fronton se văd iniţialele LS, Laszlo Szekely.

Trecem podul Decebal şi ne îndreptăm spre strada Mercy. Pe strada Mercy ne oprim la numărul 7, la palatul Emmer. Remarcam frumoasă poartă lucrată în fier forjat de la intrare. Dacă ridicăm privirea observăm detaliile florale de pe faţadă. Şi această clădire este opera lui Laszlo Szekely. În continurea palatului Emmer spre Piaţa Unirii se afla Casa Salamon Brück, tot o lucrare a lui Laszlo Szekely. Pe frontonul dinspre Piaţa Unirii remarcăm iniţialele proprietarului SB. Deasemenea, decoraţiunile de faianţă colorată şi jocul cu liniile curbe şi frânte de la etajele superioare. La parterul acestei clădiri a funcţionat, şi încă funcţionează, o farmaciei. Încă mai putem citi pe vitraliile de la intrare cuvântul farmacie în limbile română, maghiară şi germană.

Art Nouveau la Timişoara

Traseul nostru continuă cu fosta Bancă de Scont, astăzi sediul PNL. Proprietarul acestei clădiri este Miksa Steiner, pe care l-am mai întâlnit în traseul nostru. Arhitecţii clădirii au fost Marcel Komor şi Dezső Jakab, elevii arhitectului Ödön Lechner. Remarcăm liniile curbe de pe această clădire, dar şi decoraţiunile de ceramică colorată inspirate din folclorul maghiar. Pe faţada dinspre strada Vasile Alexandri, sus, pe fronton, observăm un stup – simbol al bogăţiei. Acelaşi simbol se găseşte şi deasupra intrării de pe aceeaşi stradă. Din păcate, nu putem trece cu vedere banda galbena ce înconjoară clădirea şi foile A4 din ferestre cu mesajul “ATENŢIE!!! CADE TENCUIALA DE PE FAŢADĂ!!!”.

Trecem prin Piaţa Libertăţii şi ajungem în Piaţa Operei. Prima oprire este la palatul Löffler, opera arhitectului Leopold Löffler. Faţada spre strada Alba Iulia este frumos decorată cu figuri feminine, iar balconul etajului doi este încadrat de coloane. Faţada dinspre Piaţa Operei este mai puţin decorată, dar la fel de frumoasă. Acest palate nu poartă numai semne ale curentului secession, dar şi semnele unor confruntări recente – urme ale gloanţelor trase la revoluţia din 1989.

Art Nouveau la Timişoara

Pentru că am ajuns în Piaţa Operei se cade să vorbim de Corso şi Surogat. Corso? Surogat? Ce nume interesante, dar oare ce semnifică? Partea dinspre catedrală spre Palatul Lloyd s-a numit Corso, în timp ce, pe partea cealaltă, de la palatul Löffler spre catedrală era Surogat.

La început de secol XIX, plimbarea pe Corso impunea un anumit statut. Numai cei din categoriile sociale superioare aveau privilegiul de a se plimba pe această alee. Pe Surogat se plimba clasa de mijloc şi oamenii de rând. În acea perioadă, Corso-ul era un loc plin de eleganţă, de oameni îmbrăcaţi cu bun-gust şi stil, astăzi locul lor a fost luat de terasele diferitelor cafenele.

Admirăm de pe Surogat palatele de pe Corso. De la opera spre catedrală se înşiră o altă salbă de palate, construite într-un timp foarte scurt. În 3 ani de zile, răsar acestea. De la palatul Lloyd, trecem la palatul Neuhausz, palatul Merbl, palatul Dauerbach, palatul Hilt şi palatul Szechenyi. Palatele au fost construite în acelaşi stil – stilul secession. Observăm liniile curbe de la ancadramentele ferestrelor şi de la balcoane, precum şi decoraţiile de pe faţadele acestor palate. Mai mult, vedem că palatele au fost construite cât de cât la acelaşi nivel.

Drumul nostru continuă pe malul celălalt al Begăi şi ne oprim la Palatul Apelor şi Palatul Marschall. Palatul Apelor a fost construit într-un 1 de zile. Iniţial a fost o clădire cu un parter şi un etaj, mai apoi i-a mai fost adăugat încă un etaj între parter şi etajul 1. Această modificare s-a făcut având grijă ca vechea imagine a palatului să se păstreze, nu s-au distrus decoraţiunile de pe faţadă şi frontoane. Palatul Marschall a fost construit în mai puţin de un 1 de zile şi remarcăm ceea ce a mai din decoraţiunile ce împodobeau în trecut faţadele palatului. Pomul vieţii, flori şi fluturi stilizaţi împodobeau acest palat. Din păcate, timpul şi, poate, nepăsarea şi-au lăsat amprenta pe acest palat.

Art Nouveau la Timişoara

Mergem spre strada Henri Berthelot. Şi pe această stradă avem câteva case deosebit de frumoase. Remarcăm pe unele case o casetă ce conţine anul finalizării construcţiei, precum şi numele arhitectului care a proiectat casa. Casa cu Poartă Frumoasă sau Casa Emil Szilárd deschide această privelişte. Casa are o frumoasă poartă din fier forjat, o operă de artă a meşterilor fierari de la început de secol XIX. Emil Szilárd a fost inginerul şef al oraşului, a coordonat şi a condus cele mai importante proiecte de dezvoltare urbană din Timişoara. Ne mutăm privirea spre casa cu păuni, bufniţe şi veveriţe. Cine găseşte veveriţa? Indiciu: urmăriţi ţeava de gaz. O casă deosebit de frumoasă cu veveriţe la parter, bufniţe deasupra ferestrelor, iar imediat dub acoperiş păuni. Am putea spune o mică grădină zoologică pe faţada unei case.

Casa Romulus Nicolin urmează în continuarea casei cu păuni şi bufniţe. Şi faţada acestei case este decorate cu elemente florale şi animale. Pomul vieţii, păuni şi alte animale pot fi observate printre cabluri sau ţeava de gaz. Deasupra uşii de la intrare se mai păstreaza iniţialele proprietarului RN iar interiorul şi casa scării zugrăveala de demult şi mozaicul de pe jos. Peste drum de casa Romulus Nicolin se află Palatul Jakob Klein, palat pentru că are două etaje. Remarcăm modul de tratare al colţului clădirii, colţul având linii curbe. Din păcate, timpul a lăsat multe cicatrici pe faţada clădirii. Faţada palatului conţine printre alte decoraţiuni, două medalione, unul cu o tânără cântând la vioară şi celălalt cu o pictoriţă.

Art Nouveau la Timişoara

Deși obosiți, abordăm strada Gheorghe Doja, apoi strada Treboniu Laurian şi ne oprim în spatele bisericii ortodoxe Iosefin. Aici avem un alt front de clădiri, majoritatea frumos decorate în stil Secession. Casa Karl Hart deschide acest front. Este vorba despre casa de la numărul 4, construită în stil neobaroc. Casa trebuie să fi avut o poartă de lemn frumos decorate înlocuită azi de o poartă banală de tablă, poartă pe care a fost aşezată o reclamă la… sicrie. De asemenea, multe din decoraţiunile ce împodobeau faţada au căzut pradă timpului şi intemperiilor. Urmează patru palate construite la acelaşi nivel în stil Secession. Primul este palatul Jakob Fischer, construit în 7 luni, iar celelalte trei, palatele lui Béla Fiatska. Observăm că ferestrele de la cele trei palate urmează aceeaşi linie la fiecare nivel, singurele diferenţe sunt legate de elementele de decor ale faţadelor.

Aici se încheie plimbarea noastră prin Timişoara în ziua internaţională Art Nouveau. În 4 ore am trecut prin 4 cartiere istorice ale Timişoarei: Fabric, Cetate, Iosefin şi Elisabetin, şi am văzut multe clădiri construite în acest stil, precum şi 4 fronturi de clădiri Art Nouveau, anume: clădirile de pe strada 3 August 1919, palatele de pe Corso, casele de pe strada Henri Berthelot şi palatele din Piaţa Mocioni.

Am admirat elementele florale şi animale reproduce de meşterii începutului de secol XIX pe faţadele clădirilor. Din păcate, multe dintre ele într-o avansată stare de degradere şi, chiar dacă tehnologia a evoluat, astăzi ia prea mult timp refacerea lor. De aceea, unele clădiri ce au fost restaurate au pierdut unele elemente de decor. Dar speranţa moare ultima şi, poate, într-un viitor apropiat aceste clădiri vor recăpăta frumuseţea de altădată.

Text & imagini: George Blaj

Fii la curent cu cele mai noi articole !

Signup now and receive an email once I publish new content.

Pentru ca nici noua nu ne place SPAM-ul, garantam confidentialitatea datelor tale

About Author

Altfel.

Leave A Reply


*